BlackPantone 253 Uaratã cã reuºita este a echipei nu doar a unui om.Evident, lucrul e perfectibil, dar important este cãavem un festival extrem de solid, un festivalextrem de bine organizat. Ca sã citez un tiludintr-un ziar clujean: „O nebunie de festival”. Ei,da, chiar cred cã a fost o nebunie!Daniel Moºoiu: – Cum a început aceastãnebunie?Tudor Giurgiu: – A început simplu, cu o idee,un gând, o nemulþumire ºi o frustrare a mea: cãromânii nu pot sã genereze astfel de evenimente.ªi nu-nþelegeam de ce-i atât de complicat sã faciun festival. În Bucureºti au mai fost astfel deîncercãri ºi toate erau poticnite, erau fuºerite; mieraciudã pentru cã trebuia sã cheltui bani, sã plecîn strãinãtate ca sã vãd filme, sã mã întâlnesc cuproducãtori etc., de ce lucrurile astea nu se potface la mine în þarã? Fãrã sã ne fi cunoscut preabine, l-am cãutat pe Mihai, ne-am înþeles, ambãtut la alte uºi ale unor oameni mai cuexperienþã – din Polonia, din Bulgaria, din Cehia –ºi lucrurile au prins carne...Ioan-Pavel Azap: – La ediþiile anterioare teplângeai cã nu ai timp sã vezi filme. Acum aireuºit sã vezi ceva?Tudor Giurgiu: – Da, acum am reºit... Amvãzut Taxidermia, un film controversat, mi-aplãcut; mi-a plãcut foarte mult Sherlock Junior cuBuster Keaton, am vãzut Abba, evident, am vãzutfilmul Transilvania al lui Tony Gatlif – cam asteasunt reperele –, ºi, evident, Porumboiu, l-amrevãzut ºi mi-a plãcut foarte mult, e pentru minefilmul numãrul unu din festivalul ãsta.Ioan-Pavel Azap: – Ai debutat anul acesta înlungmetraj, cu Legãturi bolnãvicioase, alãturânduteastfel unui nou val de tineri regizori români.Cât de viabil este acest „nou val”?Tudor Giurgiu: – Cred cã e limpede cã existãun nou val regizoral, niºte oameni preocupaþi deun alt fel de cinema, care vor sã spunã poveºtilealtfel. Cei de afarã ne privesc extrem deadmirativ, contatã cã multe din filmele pe care lefacem nu sunt copii dupã alte filme – fie eleamericane sau cliºee din filmele europene –, suntfilme proaspete, filme care vorbesc despreRomânia, despre problemele ei într-o manierãdestul de originalã.Daniel Moºoiu: – Existã o solidaritate de ideisau de altã naturã printre tinerii regizori români?Tudor Giurgiu: – Nu cred cã existã nici osolidaritate, noi ne-am adunat ºi ne-am coagulatniºte idei, am fost împreunã în momentul în caream avut de luptat împotriva unui sistem care era,le vremea aia, destul de corupt ºi de urât. La greucred cã suntem foarte aproape unii de alþii, ºi nudoar cei tineri, ci ºi cei „bãtrâni”. Am avutsurpriza sã ne descoperim multe lucruri în comuncând s-a pus problema, chiar anul trecut, de a gãsimai mulþi bani pentru cinema; poziþia lui SergiuNicolaescu poziþia noastrã era aceeaºi, nu era nicio diferenþã între cum gândeam, lucru care mi separe important.Valerian Sava: „Laud din totsufletul tot ce înseamnã TIFF”Daniel Moºoiu: – Domnule Valerian Sava, ceapreciaþi cel mai mult la Festivalul Internaþionalde Film Transilvania?Valerian Sava: – În primul rând consecvenþastaff-ului festivalului ºi îmi pare bine cãfondatorul festivalului, Tudor Giurgiu, a rãmasalãturi de noi, sã zic aºa, ºi de TIFF dupãpromovarea lui ca dregãtor la TVR; trebuie sã-lpomenesc neapãrat pe Mihai Chirilov, directorulexecutiv – dupã ce a fost ºi este în continuareselecþionerul principal –, admir ºi apreciezconsecvenþa lor în a promova profilul unic alacestei competiþii profesioniste din România. Mãrefer în primul rând la secþiunea competitivã,rezervatã primului ºi celui de al doilea opus alValerian Savadebutanþilor; este admirabilã preselecþia care seopereazã de fiecare datã în aºa fel încât cele 12filme din competiþie sã fie reprezentative pentruzone foarte diverse, secþiune în care în acest anfilmul românesc a fost reprezentat pentru primadatã cu douã producþii, A fost sau n-a fost? al luiCorneliu Porumboiu ºi Cum mi-am petrecutsfârºitul lumii al lui Cãtãlin Mitulescu...Daniel Moºoiu: – S-a schimbat ceva în filmulromânesc odatã cu filmele noului val de tineriregizori?Valerian Sava: – S-a schimbat mult ºi eu credcã dupã aceastã ediþie a TIFF-ului nimic n-artrebui sã mai fie ca înainte în cinematografulromânesc. Adicã sã nu se mai întâmple ca unregizor precum cel care a semnat Moarteadomnului Lãzãrescu, Cristi Puiu, sã ajungã la aldoilea film dupã patru ani, sau ca Tudor Giurgiusã aºtepte zece ani dupã absolvenþã ca sã parvinãla primul lungmetraj. Aceastã politicã a paritãþiiîntre valori ºi nonvalori – care a fost promovatãde conducerile succesive ale cinematografiei, aleCNC-ului din ultimii 17 ani –, sper cã nu mai areºanse sã fie perpetuatã. Pentru cã faptul cã atât lafestivalul de la Cannes, cât ºi la TIFF numaiproducþiile ultimelor promoþii de regizori au fostapte sã reprezinte cinematografiei românã în faþaunor jurii de incontestabilã competenþã ºiobiectivitate ar trebui sã spunã ceva.Ioan-Pavel Azap: – Tocmai s-a încheiat acincea ediþie a TIFF ºi, atât la prima ediþie, în2002, cât ºi acum Trofeul Transilvania a fostacordat unor filme româneºti: Occident deCristian Mungiu, în 2002, respectiv A fost sau n-afost? de Corneliu Porumboiu, în 2006. Având învedere cã în juriul de anul acesta au fost doiromâni, actriþa Anamaria Marinca ºi regizorulRadu Mihãileanu, nu riscãm sã picãm însubiectivism? Sunt justificate aceste premii dateunor filme româneºti la un festival care sedesfãºoarã în România?Valerian Sava: – În primul rând, bine aþi fãcutmenþionând cã doar la prima ediþie ºi la ultimafilmele româneºti au obþinut prima poziþie, întimp ce la a doua ºi la a patra au obþinut premiisecunde ca importanþã, respectiv pentru regie,Cristi Puiu pentru Moartea domnului Lãzãrescu,în 2005, ºi pentru <strong>imagine</strong>, Vivi Drãgan Vasilepentru Furia lui Radu Muntean, în 2003. Dar afost o ediþie, cea din 2004, când preselecþiaextrem de serioasã operatã a fãcut ca nici un filmromânesc sã nu figureze în concurs – asta atestã oanumitã obiectivitate. Apoi, componenþa juriilor...Aþi citat numele a doi respectabili ºi extrem devaloroºi cineaºti români, în primul rând RaduMihãileanu, dar sã nu ne scape amãnutul cãamândoi sunt români cumva expatriaþi, nu suntmanevrabili, oferã toatã garanþia de seriozitatedupã pãrerea mea. În mod special vreau sã spuncã filmul de anul acesta, A fost sau n-a fost?,merita cu prisosinþã marele premiu, dacã n-ar fidecât pentru faptul cã un juriu care nu poate fisuspectat sub nici o fornã de slãbiciuni profitabilepentru noi, juriul de la Cannes, i-a acordatCamera D’Or...Ioan-Pavel Azap: – O întrebare pe care v-ammai adresat-o ºi acum câþiva ani: pe când volumuldoi din Istoria criticã a filmului românesccontemporan, al cãrei prim volum a apãrut în1999?Valerian Sava: – Vã mulþumesc pentru aceastãrememorare... N-aº putea sã indic o datã pecisã,deocamdatã lucrez la un volum de articole dinultimii ºapte ani, care se va intitula Mafiacinematograficã. Lucian Pintilie ºi al patrulea val.Am publicat, într-o suitã aproape cu alura uneicampanii de presã, din 1999 încoace mai ales, unfel de cronicã a tranziþiei, prin articole, cronicidar adesea ºi texte polemice sau propuneri pentrudiferite colocvii ºi simpozioane care nu s-au þinutîncã, dar poate cã...Daniel Moºoiu: – Domnule Valerian Sava, vãaºteptãm cu interes cãrþile ºi vã mulþumim pentruparticiparea la emisiunea noastrã dedicatã ediþiei2006 a TIFF-ului.Valerian Sava: – ªi eu vã mulþumesc foartemult, mi-a fãcut plãcere ºi laud din tot sufletul totce înseamnã TIFF, Clujul cinefil, activitãþilecolegilor din gazetãria ºi publicistica clujeanã, fãrãde care acest extrem de important, acest vitaleveniment anual nu ar fi posibil.•16 TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 200616BlackPantone 253 U
BlackPantone 253 UAu vãzut pentru dumneavoastrãTIFF între examene ºi ploiDacã e iunie, e TIFF. Dacã s-a ajuns la ediþia acincea, înseamnã cã s-a consolidat un adevãr. Ceeace este adevãr, continuã. Dincolo de întrebãrileretorice (de ce în iunie, când sunt examene? de ceproiecþii în aer liber, când ploaia ameninþã?) TIFFulare forþã, numãrul de spectatori devineimpresionant, revista „Aperitiff” se distribuiegratuit, cu aceeaºi senzaþie de pâine abia scoasã depe vatrã. Îþi întâlneºti prietenii în goanã, întredouã cafele ºi trei cinematografe-maraton. Între 2-11 iunie nu poþi trãi altfel, dacã eºti un cinefiladevãrat.Dupã câteva zile, mulþi prieteni începeau sã-ºimãrturiseascã dezamãgirile. Nu gãsiserã ºocul,chiar dacã A fost sau n-a fost? a constituit un filmde excepþie. Personal, am ales urgent Particuleleelementare, realizat de Oskar Roehler, dupãromanul lui Michel Houellebecq. Probabil cãfrancezii l-ar fi ecranizat într-un stil neconvingãtor,în timp ce rigoarea germanã a ºtiut sã marchezeumorul adeseori morbid. Pentru interpretare,Moritz Bleibtreu a primit Ursul de Argint laBerlin. Critica societãþii se face într-o „scriiturã”naturalistã. Unul dintre fraþi, biologul, va gãsi osoluþie: apariþia unei noi rase umane, la careperpetuare se desparte net de sexualitate, sursã atulburãrilor ºi nefericirii. Dacã Houellebecqnoteazã în roman „ceva din atmosferã evocã oapocalipsã aridã”, atunci regizorul accentueazãsingurãtatea omului modern. În planul doi se vãdetaje multiple, clãdiri ireale, nelocuite parcã. Oplanetã din care viaþa a dispãrut, iar Michelgãseºte canarul mort, adoarme ºi viseazã „pubeleuriaºe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli în sos ºicu organe sexuale tãiate”.Un film ºoc a fost Taxidermia, într-un modinsuportabil. Filmul lui Gyorgy Palfi (Ungaria)vorbeºte tot despre alienare, într-o manierãgrotescã, aproape scabroasã, cu trimiteri bizare,între concret ºi oniric. Un film maghiar corect ºiinteresant a fost Palme albe (regia: SzabolcsHajdu), conceput într-o rigoare narativã clasicã ºiechilibratã, unde Gheorghe Dinicã demonstreazãcapacitatea uluitoare de a fi veridic.Clãdirea iacubianã (regia: Marwan Hamed), celmai scump film egiptean, nu m-a convins. Vrândsã facã o sintezã a lumii arabe, atacã toate temeleºi le trateazã superficial, într-un registru clasic.Rãmân viabile câteva personaje ºi aerul retro alvisurilor sfãrâmate.Nici filmul polonez Maestrul (regia: PiotrTrzaskalski) nu ºi-a cristalizat temele, abordândmult déja-vu, tratând superficial teme majore,înecându-se în cliºee. Tudor Giurgiu a prezentatLegãturi bolnãvicioase. Un farmec al dezinvolturii,credibilitatea unor situaþii neobiºnuite, unatemporal tonic, fãrã aluzii politice – iatã câtevaatuuri incontestabile. Numai cã prea se suprapundouã teme insolite (lesbianism ºi incest), de parcãtotul trebuie spus dintr-o rãsuflare. Vocea off dinfinalul deschis expediazã într-un mod penibilmesajul filmului. Filmul Soap (Danemarca, regia:Pernille Fischer Christensen) ºtie sã gliseze peste otemã delicatã, rãspândind umor ºi evitând oriceetichetare.La aceastã ediþie, clipul festivalului te obliga, lafiecare proiecþie, înaintea filmului, sã vezi „cum aexplodat mãmãliga”, în timp ce îþi cãutai locul celmai confortabil... (Alexandu Jurcan)De 2 x TIFFSoap ºi Noaptea prostului gust. Pac, unuldupã altul, în douã din cele mai valoroase zile alelui 2006. Adicã la TIFF.De când cu cele douã proiecþii din festival,despre Soap mai mult se vorbeºte decât se scrie. ªiTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006asta fiindcã e pumnul în figurã care te enerveazãfiindcã n-ai argumente decât pentru a-l ridica întop. Iar chestia asta trebuie cã-i scoate din sãritepe toþi cei care nu suportã sã le fie puse pe tavã(cu toatã seninãtatea de care sunt în stare danezii)tabuuri ca homosexualitatea ºi travestiul.De fapt, Soap (Danemarca, 2006, r. PernilleFischer Christensen) e mai mult decât asta, altfelnu mai apuca el TIFF-ul. Darãmite secþiunea„Competiþie”. E povestea divorþului între Charlotteºi Kristian, ale cãrui bãtãi ea nu le mai suportãpentru cã e fermã, imunã ºi independentã pânãdincolo. În timp ce ei se tot despart (pentru cã,vorba aia, se iubesc dar se urãsc ºi greu le maiconvine separarea), Charlotte îl cunoaºte pe Ulrik,vecinul de mai jos. Adicã homosexualul travestitsau, mai bine zis, introvertit, pentru cã Ulrik e unbuchet foarte special de timiditate, complexe,slãbiciune, care-l împing spre suicid. Charlotte îlsalveazã, îl sprijinã cu toatã deschiderea umanã decare e în stare ºi, mai ales, îl învaþã cam ce-i aiadragoste pentru o femeie. i, ca-n toate poveºtile cuîmblânziri reciproce, Charlotte ºi Ulrik se prindîntr-o relaþie intensã, senzualã, care putea sãdureze mult ºi bine dacã femeia nu s-ar fi oripilatcã Ulrik aºteaptã un rãspuns din parteaautoritãþilor, cu privire la cererea lui de... schimbarede sex. În fine, ªi se aprobã, iar pe Charlotteo re-re-apucã cheful de a se împãca cu Kristian.Dar nu pentru mult, fiindcã se întoarce laVeronica (fostã Ulrik), dornicã sã înceapã viaþa îndoi. Pardon, în douã... Oricum, am vãzut în Soapun fel de „Europa liberã” pe care, de data asta, s-ar putea ca mai toþi sã-l evite pentru îndrãznealalui de a vorbi despre lucruri care se petrec „dincolo”,ca ºi aici, dar pe care lumea le neagã. Un regalfiindcã întoarce pe toate feþele dragostea, morala,apropierea, într-un discurs fãrã perdea, fãrã resturiºi fãrã tezism.Soap, pentru cã manevreazã o poveste lacrimogen-siropoasã,în limitele stilistice ale unuisoap-opera, gen pe care-l depãºeºte de departe princonstrucþia stabilã ºi contrapuncticã demnã deLars von Trier. Adicã de Dogmã, de unde ºi bãtrânaispitã a voice-over-ului interactiv ºi a structuriipe episoade, ce-i drept mai tautologice decât înManderlay, sã zicem. Plus cã e un film incredibilde ofertant cu sine însuºi: nu-ºi refuzã ispita lirismuluivizual, dar mai ales textual ºi nu ocoleºteriscurile unui discurs schematic, dinamizat de partiturileactoriceºti (premiate) ale unora ca TrineDyrholm ºi Elsebeth Steentoft.Dacã Soap o sã mai dea pe la Cluj, ca sã neputem iar bucura de el, Noaptea prostului gustrãmâne strict evenimentul zilei de 8 iunie. Unspectacol înnebunitor de special, marca TIFF, cuvizionarea cãruia pun pariu cã vã lãudaþi toþi ceicare aþi stat sau nu pânã la capãtul proiecþiei dedouã ore jumate. Pentru cã, în prezenþa spumoasãa curatorilor belgieni Jan Doense ºi Jan Verheyen,Noaptea prostului gust se pare c-a fost mult-aºteptatabombã de râs a ediþiei de anul ãsta, cãzutãpeste sutele de spectatori din cinematografulRepublica, flãmânzi de prost gust ºi de haz peseama lui.Una la mânã, Noaptea... e un colaj de filme ºiclipuri despre care ar fi trebuit sã nu auzi pânãacum. Sau sã-þi parã bine cã nu trãieºti în epocaînfricoºãtor de manieristã a anilor ’60, ’70, ’80,când producþii ca Fãlci, Portocala mecanicã sauTaxi Driver erau contemporane cu cele maijenante debitaþii regizorale din trecutul cinematografieieuropene ºi americane. Am avut nesperatulprivilegiu de a urmãri cele mai cretine ºibizare producþii, de la The Dracula Saga, Ape,The Shaolin Invincibles, Crippled Monsters, Allwomen have periods, la filme istoricopornografice,horror-uri kung-fu ºi documentarescabroase la limita vomei, plus cireaºa de pe tortDeadly Weapons...Doi la mânã, Noaptea prostului gust e unproiect cu vechime, început de cei doi belgieni însperanþa cã prostul gust va fi exorcizat prin prostgust. La Cluj, cel puþin, reacþia (a câta oarã?)promptã ºi maturã a publicului cu privire lacliºeele de montaj, de dublaj, tematice ºi stilisticea fãcut ca ideea belgienilor sã se soldeze cu unsucces binemeritat. De zile mari. Iar dacã stãm sãne gândim la consecinþa acestui dezgust, cred cãputem vorbi de Noaptea... ca fiind punctul oficialde începere a educaþiei de receptare în Cluj. Ceeace e mai mult decât ok.... (Florian-Rareº Tileagã)Paradis în degradareInteresul cineastului austriac Hubert Sauperpentru dezvãluiri ºocante din lumea de azi, cuprecãdere din lumea a treia, l-a îndemnat sãrealizeze documentarul Coºmarul lui Darwin(2004). Filmul panorameazã viaþa pauperã alocuitorilor de pe malul lacului Victoria, angajaþiîntr-o permanentã luptã pentru supravieþuire.Cineva, nu se ºtie cine, a introdus clandestin înmarele lac – prin anii ºaizeci – o specie de peºtiprãdãtori (bibanul de Nil) care a produs în câþivaani un adevãrat dezastru ecologic. Un haos deproporþii inimaginabile. Fauna plinã de peºtiexotici a fost distrusã în întregime. Se spune cã afost suficient ca numai o gãleatã cu peºti dinaceastã specie sã fie vãrsatã în lac. Aceºtia s-auînmulþit fulgerãtor, nimicind celelalte soiuriexistente în eco-sistem, compromiþând definitivcalitatea apei.Rezultatul a fost benefic pentru localnici.Bibanul de Nil e un peºte de talie mijlocie spremare, fileul sãu fiind solicitat pretutindeni înlume. S-au ridicat imediat fabrici de prelucrarea ºiambalarea peºtelui, ivindu-se o mulþime de noilocuri de muncã pentru bãºtinaºi. Avioane demarfã transportã peºte din Tanzania în Europa ºiîn lume. “E bine pentru toþi cã avem de lucru”,declarã un pilot între douã vârste. Cursele acesteal-au salvat de ºomaj. El s-a obiºnuit cu oamenii depe malul lacului, petrece cu femeile negre care i sedau pe bani. Dar cangrena nimicitoare sângereazãdin umbrã. Virusul HIV cunoºte o extindereîngrijorãtoare în zonã ºi rezultatele combaterii luisunt anemice. Piloþii locali apeleazã la serviciileprostituatelor locale într-un fel de inconºtienþãnãtângã. Între etapele filmãrii, una dintreprostituate a decedat. În “fabrica de peºte” selucreazã în condiþii precare de igienã. Porþiunilerãmase din peºte dupã desprinderea fileuluiexportat rãmân pentru consumul intern. Ca labelede pui la noi în perioada epocii comuniste. Acesterãmãºiþe sunt transportate cu camioane, deºertateîn mocirlã de cuva excavatorului ºi puse la uscatîn aer liber, unde pãsãrile aºteaptã înfometate sãse înfrupte din carne. Mirosul nu se simte, dar ede presupus. Viermii miºunã printre oaseledescoperite. O femeie subnutritã care aºazãbucãþile de peºte la uscat calcã în noroi, are bubepe picioare, dar zâmbeºte fericitã cã are un loc demuncã. Cântecele Tanzaniei sunt triste în acestecircumstanþe. Peisajul ºi-a pierdut din splendoare.Imaginile abundã în pete de culoare, în griurirepulsive ºi luminozitate filtratã, rãu prevestitoare.Hubert Sauper lanseazã ipoteza cã avioanelecomerciale care se întorc în Europa cu peºte, aducîn Tanzania arme. E un mijloc de a menþine înspaþiul african stau quo-ul profitabil investitorilorfãrã scrupule, îmbogãþiþi peste noapte.Bibanul de Nil a schimbat radical eco-sistemullacului Victoria, un paradis terestru pe vremealegendarului Livingstone. Azi a devenit un coºmar.Coºmarul lui Darwin. Coºmarul evoluþiei speciilorîn haosul contemporan al intereselor nesãbuite.Lacul Victoria e una dintre victimile pe carecivilizaþia o resimte ca pe o ranã ºi o deplânge caatare prin pelicula lui Hubert Sauper. O ranãpurulentã a Planetei Albastre. (Adrian Þion)•17BlackPantone 253 U17