Vizualizare imagine

BlackPantone 253 UEbine cunoscutã definiþia pe care Voltaire odãdea scriitorului: „peºte zburãtor: dacã seridicã puþin, îl devoreazã pãsãrile, dacã seafundã, îl mãnâncã peºtii“. Altfel zis, o fiinþãbizarã, nevoitã a-ºi gãsi un echilibru precar într-unmediu pururi încãrcat de primejdii. Acest mediu esocietatea care e departe de a-l agrea, în principiu,pe artistul cuvântului, incomod prin conºtiinþa saanaliticã, prin darul sãu de-a destrãma aparenþelesub care se aflã un strat de fenomene nu o datãinavuabile. Un atare personaj e un „tulburãsãrbãtoare“.Despãrþit de inerþiile, prejudecãþile,comoditãþile percepþiei comune a realului, devineîntr-un fel ostil acestora ºi, în consecinþã, e pânditde „pãsãrile“ ºi de „peºtii“ ce se nutresc preaadesea cu trupul ºi cu sufletul sãu. Rupturacreatorului cu mediul e cu atât mai dramaticã cucât structura socialã e mai abuzivã – dovadãtotala incompatibilitate între libertatea creaþiei ºiregimurile totalitare care, strãduindu-se a-ºi aserviproducþiile spiritului, au radicalizat poziþiaproducãtorilor lor (fireºte, a celor de bunãconºtiinþã). Fosta, din fericire fosta UniuneSovieticã înfãþiºeazã o cutremurãtoare vitrinã,precum a unui magazin de pompe funebre, clasalux, a sacrificiilor la care i-a silit pe oamenii artei,unii asasinaþi, alþii împinºi la sinucidere, cei mainorocoºi putând fi socotiþi cei azvârliþi în izolareadurã a „exilului intern“, un soi de moarte civilã.Cele ce s-au petrecut în funesta „þarã asocialismului victorios“ îºi gãseºte replica însituaþia culturii din þãrile vasale. Exemplele sunt laîndemâna tuturor.Dar, ni s-ar putea obiecta, parcã diavolul nu eatât de negru cum pare. Parcã nu toþi scriitoriicare au depãºit o mãsurã a cutezanþei, înscrise închiar sâmburele actului estetic, au fost devoraþi depãsãri ºi de peºti. Aci se cuvin consemnate douãaspecte ale amortizãrii tragicului impact. Maiîntâi, personalitãþile de valoare au fost uneoriîmbrãþiºate, „asimilate“ într-un chip favorabil,pentru a spune astfel, de cãtre Molohul social,prin recunoaºtere oficialã, prin instituþionalizare.Au fost admise drept „valori naþionale“,mediatizate, premiate, predate în ºcoli. Introduseîn circuitul istoric. În societãþile democratice oastfel de tranºare a conflictului posedã, desigur, ovalenþã pozitivã. Ea rãspunde, chiar dacã parþial ºifrecvent tardiv, instinctului de conservare asocietãþilor în cauzã, care intuiesc nevoia unuiliant al spiritului, de ordin sacrificial, care sã legecãrãmizile lor precum în legenda zidiriiMeºterului Manole. Orice construcþie deanvergurã necesitã o jertfã ºi la temeliilemacroconstrucþiei socio-economico-politice einclusã cu schepsis jertfa benevolã a creatorilor. Însistemul comunist a prevalat însã brutala strategiea aservirii prin ideologizare forþatã. Siliþi a sesubordona cerinþei discreþionare de partid, a seînjuga precum vitele la carul propagandei,scriitorii ca ºi ceilalþi exponenþi ai artei au devenitvictime ale unei demonii istorice. În mãsura încare au acceptat compromisuri, sacrificiului debunãvoie pe care îl include zãmislirea operei i s-asubstituit unul impus de maºinãria nelegiuitã aviolenþei dirijate de-o pretinsã soluþie filosoficãfinalã. ªi nici mãcar atât. De facto, dirijate defluctuantele interese ale unei oligarhii semidoctedacã nu de-a dreptul analfabete, în cap cu uncârmaci al cãrui cult scandalos contrazicea,TRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006telecarnetScriitorul, ieri ºi aziGheorghe Grigurcuflagrant, el însuºi, doctrina colectivistã. În unelemomente au intervenit, e drept, condiþiile uneirelaxãri, ale unei „liberalizãri“ pasagere, însã elen-au invalidat niciodatã dirijismul de fond prinmijlocirea cãruia puterea totalitarã s-a raportat laculturã. Activiºtii de partid au simþit perpetuunevoia de a-i trata pe scriitori ca pe niºtesubalterni ºi de a-i „disciplina“ când aceºtia ieºeaudin tiparele oficialmente îngãduite.Sã ne oprim acum la chestiunea selecþieiautorilor instituþionalizaþi, adicã recunoscuþi careprezentativi, apþi a orna una sau alta dinepocile ale cãror trufii suplimentau þelurile lorpragmatice. Sã apelãm la un gând al lui Soljeniþâncare socoteºte cã un mare scriitor n-ar fi nici maimult nici mai puþin decât un al doilea guvern.Adãugând cã nici un regim nu ºi-a iubit niciodatãmarii scriitori, ci exclusiv pe cei mici. Aci amputea aminti câteva nume: Hölderlin, Baudelaire,Puºkin, Tolstoi, Proust, Rilke, Kafka, Borges, sprea nu mai vorbi de Pasternak, Ahmatova, Brodski,Soljeniþân însuºi. Chiar dacã nu în totalitate,remarca celebrului autor al Arhipelagului Gulag arputea fi susþinutã mai cu seamã prin referire lastatele „socialiste“, în mediul nociv al cãroravalorile spirituale ºi cele religioase, spre a ne rostiîn termenii lui Max Scheler, au fost brutalsubordonate valorilor civilizaþiei, mai bine zis aleunei pretinse civilizaþii „superioare“ , în realitateunei utopii sângeroase (sã menþionãm în treacãtcã factorul prin care Scheler critica civilizaþiaburghezã-capitalistã, care aºeazã pe primul planvalorile instrumentale ale utilitãþii, de ranginferior, se aflã chiar în miezul discursuluimarxist-leninist!). Aºa încât autorii cei mai deseamã nu-ºi puteau gãsi locul aci. La noi,„realismul socialist“ i-a împins în faþã pe A.Toma, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, DanDeºliu, Eugen Frunzã, Maria Banuº, VeronicaPorumbacu, Nina Cassian, Mihu Dragomir,Marcel Breslaºu, V. Em. Galan, Dumitru Mircea,Aurel Baranga, Aurel Mihale, Mihai Davidoglu,Lucia Demetrius, Ion Vitner, Ov. S. Crohmãlniceanu,J. Popper, I. D. Bãlan etc. Scriitoriiimportanþi au intrat în lista favoriþilor doar înmãsura în care s-au lãsat cumpãraþi, de la MihailSadoveanu, Tudor Arghezi (cu o zãbavã acesta),G. Cãlinescu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu laPetru Dumitriu, Marin Preda, unii exponenþi aigeneraþiei ’60. Oficialitatea i-a omologat învirtutea unui troc.ªi dupã toate probabilitãþile i-asimþit mai puþin ai sãi decât pe mediocriitrubaduri ai „mãreþelor realizãri“ din primaperioadã, stalinist-dejistã, a comunismului indigen.ªi acum câte ceva referitor la condiþiile deviaþã ale scriitorului ameninþat, dupã cum amvãzut, ºi de sus ºi de jos, am preciza decompromitere prin oficializare ºi de disoluþie în--tr-un val populist, în produsul „de consum“. Înaceastã privinþã se succed niºte etape. Explicabil,regimul totalitar a pus în funcþiune normaretribuirii substanþiale a creatorilor pentru a anulaaparent celebra ecuaþie eminescianã „poeziesãrãcie“,în fapt pentru a pune în locul indigenþeimateriale una a spiritului. O operaþie maleficã. Cucât au avut pe piaþã un preþ mai mare, cu atâtproducãtorii „realismului socialist“ s-au îndepãrtatmai mult de menirea creaþiei, au trãdat multpuþinulhar cu care au fost dotaþi. Astfel cã nu lis-a cumpãrat creaþie, ci un mizerabil surogat alacesteia, un simulacru rimând fãrã cusur cueºafodajul politic care a fãcut comanda. A fost,am putea afirma, o inflaþie a mijloacelor,(rãs)plata pecuniarã, pe seama scopului (creaþia).Ce se întâmplã dupã 1989? Continuã, vai, „nouapoliticã“ a autoritãþii comuniste faþã de creatori,care ºi-a restrâns progresiv punga pe mãsurã ceaceºtia îºi asumau libertãþi care au dus latorpilarea programului maximal, cel al„realismului socialist“, transferat într-o variantãamendatã, „umanismul socialist“ (o circumstanþãamuzantã a constituit-o continuitatea texteloromagiale, chiar cu tarif drastic scãzut, în temeiulunui tâmp reflex; e drept cã vârfurile neruºinateiprestaþii, precum Eugen Barbu sau AdrianPãunescu, n-au suferit niciodatã, din câte ºtim, oatingere serioasã la buzunar). În linia generalã,organele statului ºi-au luat mâna de pe segmentul,oricum incomod, al oamenilor scrisului. Cei maiîn vârstã îºi pot aminti cu nostalgie de onorariilepe care le acordau odinioarã editurile noastrepentru orice titlu apãrut. Confraþii noºtri maipuþin cunoscuþi se vãd nevoiþi în prezent a-ºi plãtiei tipãrirea cãrþilor, de regulã apelând la„sponsori“, adicã la oamenii avuþi care – de ce sãnu rostim adevãrul? – se aratã infinit mai atraºispre fotbal, spre petrecerile folclorice sau spreinvadatoarele manele decât spre pagina deliteraturã. În absenþa unei legi rezonabile asponsorizãrii, e prea adesea o cerºetorie nicimãcar deghizatã. Sã adãugãm cã noi, cei ce avemnorocul de-a tipãri volume fãrã a plãti bani, numai primim nici un onorariu, cã redactorii suntrãu plãtiþi, cã revistele acordã onorarii modicesau... nici un fel de onorariu? În prea numeroasecazuri, scrisul devine gratuit la propriu. E una dincele mai pãguboase meserii. Marea majoritate ascriitorilor români sunt apãsaþi de sãrãcie, adicãde acea suferinþã de care, potrivit unui celebruînsingurat, Amiel, ne e mai mare teamã decât desolitudine, ultima fiind doar plictisealã ºi tristeþe...P.S. Oricât de greu ne-ar fi a fixa limitespeculaþiei noastre ce are dreptul de-a se deschidespre toate orizonturile, ne mâhnesc câteva rânduriapãrute în Luceafãrul (nr. 17/2006), subsemnãtura, de altminteri onorabilã, a d-lui BogdanGhiu: „Sub comunism n-am fost, ca scriitori,victime. Nici acum, în trucata economie de piaþã,nu suntem. Am luptat ºi am fost geloºi pe putere,atât.“ Oare doar atât?•9BlackPantone 253 U9