Vizualizare imagine

BlackPantone 253 UTRIBUNA • NR. 92 • 1-15 iulie 2006Nicãieri, poate, în zilele noastre, n-a rãsunat cumai multã autoritate ºi cu mai multã forþã acestþipãt etern al omului în faþa misterului ºi aneantului: Cine sunt? Ce sunt? Þipãtul lui Iov,þipãtul lui Eschil, þipãtul lui Pascal, scos sub miide forme de sute de voci rãguºite ale unui cornestrunit bine, ieºit direct din pieptul colectiv alunei cohorte pasionate, mai bine spus al unuipopor în luptã cu neliniºtea sa ancestralã”. Pelinia aceasta, a tradiþiei marii poezii româneºti, nunumai interbelice, Gabriel Stãnescu scrie: “Învãþsã-Þi cerºesc porþia mea zilnicã de îndurare/…/Adorm visând ºi în noaptea asta/ Cum un duhblond iese din scripturi/…/ Cum umblã orbecãindprin întuneric/ Izbindu-se de puþinele lucruri dinchilie“ (Manuscrisele ºi noaptea). Iar departe deþarã, cu avantajul perspectivei, noteazã:“Cioranizez…eliadizez.. ghenonizez de unulsingur/ Într-un Paris medieval/…/ … acest vierme/Care continuã sã roadã/ … în neantul valah”(Neantul valah).Poetului îi place sã povesteascã despre semeni.Astfel sunt poemele Vanea Bãtrânul (despre ungrup de nuntaºi ºi o naºtere în sanie pe Dunãreaîngheþatã, povestite de bãtrân þinând armonica pegenunchi ºi “dând pe gât/ Ultimul pahar”), VirgilMazilescu (“Într-o bunã zi o sã-mi zbor creierii/Ar fi urlat ca ieºind din minþi Virgil Mazilescu/sorbind ultimul strop de votcã// Dar a murit cuma murit// (Securitatea a avut grijã ºi de astãdatã)”) ºi O filã de jurnal (“Într-un parking lot/ Ofrumoasã hispanicã/ Încercând sã-ºi spele/ Fãrã afi vãzutã/ Copilul de un an/ Plin de rahat”).Umorul nu lipseºte ca în lapidarul poem Omullui Aristotel: “Aristotel a definit imprudent omul/Ca fiind nimic altceva/ Decât un cocoº fãrãpene./ Nu aceleaºi lucruri se pot spune/ ªi desprestrã-strãnepoþii sãi/ Care în pas cu civilizaþia/ Auajuns niºte bieþi pui congelaþi”. Imaginea îmiaminteºte de porecla mucalitã pe care le-odãduserã oamenii pe vremuri când, stând la cozimari, puteam cumpãra doi pui, pielea ºi osul,într-o pungã: Fraþii Petreuº.Cu o sinceritate abruptã poetul vorbeºtedespre asperitãþile existenþei: “Mi-am începutviaþa/ exact aºa cum o voi sfârºi: printre cãrþi/Totul ar fi aºa de simplu/ Dacã între început ºisfârºit/ N-ar fi existat o întreagã listã/ Alucrurilor ‘de fãcut’/ Cu termene fixe”(Curriculum vitae). Stressul transpare în o serie deversuri: “Ni s-au fãcut bagajele în timp ce neaflam/ Sub acþiunea tranchilizantelor/… / Voitrece pe la cele douã stewardese/ Sã-mi iaudoctoriile” (Clinica de psihiatrie). În acest sensvin, de asemenea, cu superbã expresivitatepoeticã, versurile: “Sunt animalul marin al luiSandburg/ Care trãieºte pe uscat dar ar vrea sãzboare/…/ Frica naºte un fir nevãzut/ Mairezistent decât oricare lucrare/ a vieþuitoarelor însuferinþã/ Nu o vedeþi cum creºte ºi creºte/Rãsucindu-se nu din saliva pãianjenului/ Ci dindisperare?” (Ghem de neliniºti).Pe nesimþite sensibilitatea poetului trece astfella lucrurile cotidiene, la reflecþii sociale, la aspectepolitice. Limbajul devine mai prozaic pe mãsurãce se umple de pasiune, fãrã a-ºi pierde însãniciodatã acel nu-ºtiu-ce tainic al poeziei. Când, în1990, Mircea Dinescu îºi lanseazã volumul lui deversuri Moartea citeºte ziarul (apãrut întâi înOlanda în 1989) “prezenþa sa face sã se aduneatâta de multã lume în librãria Mihail Sadoveanuºi pe trotuarul din faþa ei încât trebuie aduseforþele de ordine”, noteazã Alex. ªtefãnescu înmemorabila sa Istorie a Literaturii Contemporane.Atitudinea patrioticã, cetãþeneascã, a devenit onotã a responsabilitãþii omului de litere.Gabriel Stãnescu, autorul fulminantelor volumeAmerica, America, Sfârºitul care începe ºiDespãrþirea de fricã, scrie, referindu-se la tragicaexperienþã comunistã a poporului nostru: “Eranoapte când mama m-a adus pe lume/ O noaptecumplitã în lunga noapte a istoriei/ Noapteamaºini negre ridicau oameni de acasã/ Ducându-iîn direcþii necunoscute” (1951). “Nimeni dinfamilia mea nu a scris poezii…/Nu a fost deajuns/Cã au trecut înnot douã rãzboaie mondiale/Cã femeile au umplut curtea de copii/ Cãbãrbaþii au fost luaþi prizonieri la ruºi/ Cã aufãcut ani buni de închisoare la Canal? (Minte decopil). “Noi n-am apucat Dumnezeule nici mãcar/O bucatã de întuneric/ În care sã ne îngropãmmorþii/ Prizonieri de rãzboi dispãruþi fãrã urmã/În îngheþata siberie” (Facerea lumii). Teribilã confesiune,cutremurãtoare versuri. “Am fost minþiþiînºelaþi pânã la al ºaptelea neam/ Am fost declaraþiinutili ºi transferaþi în suburbiile/ Unor oraºefãrã locuitori/…/ Cum puteai sã-i denunþi cândºtiai/ Cã altã binecuvântare decât puºcãria nu eraposibilã? (Tot atâtea întrebãri). Revolta vinefireascã: “N-am strâns destul nisip în buzunare/Ca sã pot îngropa statuile soldatului sovietic eliberator”.ºi din ea dorinþa de evadare din marea“închisoare” comunistã: “Mai am timp sã gãsescpe hartã/ O insulã pustie un ultim fiord/ Cunume imposibil de pronunþat// Oare toþi rãtãciþiiasemeni mie moºteni-vor pãmântul?” (Nu eu).Ajuns în Lumea Nouã poetul observã cupãtrundere racilele sociale chiar în structuridemocratice foarte evoluate. Aºa suntdemonstraþiile cuminþi, organizate, disciplinate,pãzite de poliþie, ineficace, inutile: “Democraþianu-ºi gãseºte tãria în puterea mulþimilor/…/ ÎnNew York nu a fost luatã cu asalt nici o Bastilie”(Demonstraþie în Time Square). Aºa-zisa libertatea individului nu aduce fericire: “Mai mult desaptezeci la sutã/ Dintre americani/ …/ Suferã deobezitate/ De stress/ De singurãtate/ Mulþisfârºesc printr-un atac cerebral” dar “în replicã/Birourile societãþilor de asigurãri pe viaþã/Funcþioneazã douãzeci ºi patru de ore dindouãzeci ºi patru” (Impromptu). Din mulþisoldaþi trimiºi sã lupte în Irak rãmâne tragic doarun “Munte de fotografii”.Desþãrarea nu este compensatã decât parþial desatisfacerea dorinþei arzãtoare de libertate.Adaptarea naºte probleme. “N-aº fi crezut/ Cã înmine om de la munte/ Se-aud plângând clopotelePutnei/…/N-aº fi crezut/ Cã în mine om de laDunãre/ Bat zbãtându-se la þãrm/ Vânturilevalurile” (Desþãrare). Nu întâmplãtor poetulGabriel Stãnescu este una ºi aceeaºi persoanã cueditorul unei cãrticele de versuri eminescieneîntocmite de Mircea Eliade pentru singurãtateacelor din exil. “Cât timp se va gãsi ºi pentru noio Itacã/ Nu vom fi aºa de singuri printre strãini”(Poem).Între douã lumi incomplet realizate, poetul, cuacelaºi patetism autentic al primelor sale volumede versuri incendiare scrise în America, anunþãºocant ºi totodatã ca un subtil avertisment:“Omenirea se scufundã în fiecare zi/ Cu câþivamilimetri/…/ Sub propria sa greutate/ Nu versurilelui Ovidiu au fost cauza rãului” (Omenirease scufundã). ºi pe ton ironic, într-o realã manierãpublicitarã: “Agenþia de turism Noah & SonsInc./ Oferã cele mai avantajoase preþuri/ Pentruviitorul potop” (Noah & Sons Inc.). Poetulîncheie însã grav, cu un sentiment profund existenþial: “Un astrolog din Cambodgia fixeazãsfârºitul lumii/ În ziua de 27 februarie 2017/Scriu ca ºi cum fecare zi de acum înainte/ Arputea fi ultima” (Sfârºitul lumii).O plachetã de versuri interesantã, oconfesiune liricã pasionantã, oglindind omultitudine de faþete ale lumii contemporane, dela umbrele sistemelor tragice dictatoriale laimperfecþiunea structurilor democraticecontemporane, de la frigurile ºi interogaþiilecreaþiei la perisabilitatea creatorului, toatepornite dintr-o foame nebunã de frumos ºi deabsolut, formulatã la timpul marilor entuziasmejuvenile, “pãcat” din care s-a clãdit o întreagãviaþã ce se justificã prin responsabilitate socialã,chiar dacã aspiraþiile nu-ºi aflã o Itacã deplinã ºi oneliniºte proprie epocii noastre de “rãtãciþi”continuã sã stãruie în sufletul cicatrizat de vârste.Hotãrât, Gabriel Stãnescu rãmâne un poet extremde talentat, mereu interesant, mereu cu un noucuvânt de spus, cu larg ecou la cititor.•7BlackPantone 253 U7