Untitled

Puterea secretă a sinelui 101Am în videotecă un film vechi, făcut pe vremea când Ueshibatrecuse de şaptezeci şi cinci de ani. Se vede cum acesta este atacat demai mulţi luptători, în mod clar mai înalţi şi mai voinici, iar el îiaruncă în toate părţile, ca şi cum ar fi nişte copii, prin simple mişcăriale mâinii, utilizând ki-ul său. Pare imposibil? Nu este. Avem de-a facecu folosirea îndelung experimentată a ki-ului.Pentru a demonstra elevilor nou veniţi conceptul de ki, îmi menţinbraţul întins în unghi de nouăzeci de grade faţă de corp şi îi cer unuiadintre ei să meargă în direcţia braţului şi să încerce să treacă. Dupătoate probabilităţile, braţul îi va opri înaintarea. Apoi, îl pun săîncerce şi a doua oară, de data aceasta, însă, proiectându-şi gânduldincolo de braţul meu. Invariabil, reuşeşte să treacă de el, fără sădepună nici un efort.Aproape oricine a văzut demonstraţii de karate, în care practicanţiisparg bucăţi de lemn, zgură compactată sau cărămidă, fie cu mâna, fiecu piciorul. Am făcut şi eu aşa ceva, în mai multe rânduri, deşi, uneori,aveam senzaţia neplăcută că mă aflu într-un fel de arenă de circ;totuşi, ştiam că există un scop pozitiv al demonstraţiei - acela de a leoferi oamenilor o dovadă palpabilă, dramatică şi memorabilă, a forţeiki-ului.Tehnica este simplă: proiectându-mi ki-ul de cealaltă parte acărămizii sau a blocului de zgură, trec mental prin cărămidă sau prinbloc şi îmi vizualizez mâna străbătând respectivul obiect. (Aici, Însă,se cuvine să vă dau un sfat: nu încercaţi să realizaţi acest lucru înaintede a fi în stare să vă stăpâniţi ki-ul !).Folosindu-şi propriul ki, Bruce Lee, care cântărea cam şaizeci dekilograme, lovind cu pumnul de la o distanţă de cam cinci centimetri,putea azvârli un adversar de peste o sută de kilograme, la mai mult deun metru. Bruce era un paradox, un omuleţ care învingea cu uşurinţăun uriaş, prin pricepere, viteză şi o putere extraordinară. Puterea luiîşi avea sursa Într-o folosire îndelung exersată, dusă până laperfecţiune, a ki-ului.Ki există în mod natural în fiecare ins, chiar şi într-un bebeluş, aşacum ştie orice părinte. Un copil care nu vrea să fie ridicat în braţe estemult mai greu, din cauză că, împotrivindu-se, îşi proiectează instinctivki-ul său în sens descendent, coordonându-şi fizicul cu mentalul.Este clar că însuşirea unei arte marţiale implică şi cultivarea uneianumite forţe fizice. Din acest punct de vedere, te-ai aştepta ca mariimaeştri - oamenii care şi-au consacrat întreaga viaţă perfecţionăriiacestei forţe - să arate ca nişte căpcăuni ce scot flăcări pe nări şi