Untitled

CONTROLEAZĂ-TI EMOTIILE, ,Pe actualul campion de kick-boxing, Benny "the Jet" Urquidez, l-amvăzut pentru prima oară în 1965, pe când participam laInternaţionalele de la Long Beach, în California - cel mai mare turneude karate din lume, cu un număr de peste trei mii de luptători înscrişiîn competiţie. Unul dintre adversarii mei din divizia de categoriemedie era fratele mai mare al lui Benny, Arnold Urquidez, bun prietencu mine. Aşteptând să fim chemaţi pentru meciuri, Arnold m-a Întrebatdacă nu doream să merg cu el ca să vedem un luptător tânăr care,spunea el, promitea foarte mult.Spre surprinderea mea, Amold m-a condus la o saltea aşezată încapătul opus al stadionului, unde se antrenau câteva centuri albe dinclasa junioratului. "Cel de acolo", mi-a spus Arnold, arătând spre unpuştan de vreo doisprezece ani, cu părul încâlcit, care îşi snopeaadversarul, ca în joacă, printr-o combinaţie de tehnici de departe'"superioară oricărei alteia văzute de mine la băieţii de vârsta lui. In'"egală măsură, i-am ad".lirat şi vioiciunea. In cazul lui, nu era vorbanumi de curaj - pur şi simplu, puştiul nu se temea de lovituri."Ala e frăţiorul meu, Benny", mi-a spus Arnold mândru. "Ce părereai?""E formidabil de talentat", i-am răspuns.Totuşi, foarte surprins nu eram. Ştiam că tatăl lui Arnold fuseseboxer profesionist, iar mama lui - profesionistă de lupte libere.Ceilalţi fraţi, Ruben şi Smiley (Adam), la fel ca şi sora lor, Lilly,pra cticau cu toţii karate.In vreme ce ne întorceam la locurile noastre, Arnold îmi povesteacă Benny crescuse în sala de antrenament. "La vârsta la care alţi copiivor să se joace cu maşinuţe, Benny voia mănuşi de box. A început săboxeze de la grădiniţă, când avea cinci ani."Mai târziu, am remarcat că micul Benny urmărea cu nlare atenţiefelul în care se antrenau centurile negre şi încerca să le imitemişcările.Cu timpul, băiatul a aj uns să fie un fel de mascotă a lui Arnold şi amea. Ori de câte oti mergeam la biserica din Micul Tokio, unde uneori