Untitled

70 Chuck NorrisObiectivul de bază în artele marţiale nu constă în obţinereavictoriei. Adevărul este că majoritatea acestor arte au menirea de aevita cu abilitate situaţiile de victorie-înfrângere, de a evita totalconflictul, deşi mulţi oameni par să uite acest lucru. În sensul cel mailarg, scopul artelor marţiale este de a-i aj uta pe oameni să ducă oviaţă mai fericită şi mai împlinită. Tae kwon do, karate, aikido, judo,amis, bando sau sumo - toate sunt cu mult mai mult decât niştemetode de autoapărare şi, oricât de diferite ar fi tehnicile lor, ţelultuturor este unul singur. Ca o legătură cu Zen-ul, acest ţel estedenumit "cucerirea sinelui".Deşi poate părea destul de vag, înţelesul acestei sintagme este unulreal. Te "cucereşti pe tine însuţi" recunoscând existenţa unui lucrumai important decât eul propriu. Cele două elemente fundamentalecare conduc spre această cucerire, şi totodată o şi reflectă, suntrespectul şi disciplina: respect pentru tine însuţi, pentru cei din jur şipentru arta pe care o practici; disciplină - în sensul acceptăriiînvăţăturii, a supunerii în faţa regulilor şi, apoi, a aplicării tuturoracestor lucruri în controlarea emoţiilor esenţiale, ca furia şi frica.Mulţi oameni - tinerii, mai ales - au dificultăţi în a înţelege acestaspect al artelor marţiale. Calităţile cele mai preţuite la un expert înarte marţiale politeţea, răbdarea, loialitatea, devotamentul - pot sănu se bucure de o apreciere deosebită în societatea contemporană. Ceicare se plâng că, în zilele noastre, copiii nu maj respectă autoritatea,nu-şi dau seama întotdeauna că respectul, ca şi disciplina, se învaţămai cu seamă din exemplul direct şi că, prea adesea, tocmai deexemple directe ducem lipsă. Acest aspect poate fi observat cu maimultă claritate în sport, unde se pune accent pe victorie, adică pevictoria cu orice preţ. Până şi ideea de echipă pare a nu mai fi lamodă: toate reflectoarele atenţiei sunt îndreptate numai spre vedete,în momentele lor de glorie.Din propria mea experienţă, din discuţiile purtate cu osumedenie de copii pe care i-am întâlnit de-a lungul şi de-a latulţării, am aflat că ei chiar au nevoie de cineva sau ceva în stare să!e câştige respectul, de o idee în care să creadă şi care să-i susţină.In privinţa aceasta, nu sunt prea diferiţi de majoritatea oamenilormaturi. Şi, în aceeaşi privinţă, studierea unei arte marţiale poatefoarte adesea să-i satisfacă, dăruindu-le exact ceea ce-şi doresc.Respectul începe cu primii paşi pe care un elev îi face într-un dojoşi cu înclina, în faţa instructorului său. În nici un caz nu este vorba aicidespre vreo rămăşiţă anacronică şi ciudată a unei tradiţii orientale de·