Untitled

Puterea secretă a sinelui 99lor, ei trec, poate, drept nişte rataţi. De multe ori, însă, am avut ocaziasă descopăr că asemenea persoane obţinuseră celălalt succes -izbutiseră să escaladeze muntele lăuntric. Astfel de fiinţe au multe deoferit: o viziune mai largă, o înţelegere mai profundă.Acest tip de viziune şi această profunzime a înţelegerii ne suntaccesibile tuturor, căci în jurul nostru, în fiecare zi, există oameni careînfăptuiesc miracolele mari şi mici ale spiritului. Miracolele acesteamă fac să mă gândesc din nou la munţi şi la un om, numit NormanVaughan. În anul 1928, domnul Vaughan a părăsit colegiul ca să poată"participa la expediţia amiral ului Byrd în Antarctica. In semn depreţuire faţă de contribuţia adusă de Vaughan la reuşita expediţiei,Byrd a botezat cu numele acestuia un munte înalt de peste trei mii demetri. Şaizeci şi doi de ani mai târziu, Vaughan a fost primul om carea urcat pe vârful aceluiaşi munte. A izbutit să atingă această ţintă,aparent imposibilă, cu trei zile înainte de a împlini vârsta de optzeci şinouă de ani, cu toate că nu făcuse nici o ascensiune în viaţa lui, cutoate că vântul sufla cu o viteză de peste nouăzeci şi şase de kilometripe oră, cu toate că avea o articulaţie artificială, fixă în unghi denouăzeci de grade, la genunchiul drept şi, în fine, cu toate că lajumătatea urcuş ului a fost silit să se oprească din cauza unei orbiritemporare, provocate de zăpadă.Atât triumful lui Vaughan, cât şi cel al lui Messner constituie osursă de inspiraţie pentru mine, fiindcă îmi sporesc încrederea înpropria mea filozofie bazată pe învăţătura Zen, care spune că, atuncicând îţi doreşti un anumit lucru din adâncul inimii, poţi să-I realizezi,chiar dacă pare imposibil, chiar dacă cei din jur îţi spun în faţă că esteimposibil. Prin simplul fapt de a-ţi fi fixat ţinta, ai şi devenit învingătorşi ai aj uns destul de sus pe muntele dinlăuntrul tău.Un călugăr Zen nu are maşină, pentru că a ales să călătorească peun alt drum. Cei mai mulţi dintre noi avem maşini, şi încă maşini noi,atunci când afacerile ne merg bine, dar ele nu ar trebui consideratedrept nişte repere juste pentru măsurarea mersului Înainte. Ar trebuisă învăţăm să recunoaştem şi să sărbătorim triumfurile noastrelăuntrice.