Untitled

42 Chuck Norrisdegeaba pretinzi că ar fi orbi -, nici salteaua, care, chipurile, ar fialunecoasă, şi nici faptul că s-a schimbat regulamentul de concurs.Scuze ca acestea nu fac altceva decât să aplice un pansament artificialpe demnitatea ta rănită. Dacă nu înţelegi lecţia greşelii comise, pur şiAsimplu te condamni cu bună ştiinţă la repetarea ei. In consecinţă,trebuie să munceşti şi mai mult, să stai de vorbă cu alţii, să înveţi din v • • '-' • • \J • • .." ..,ceea ce te pot lnvaţa el ŞI sa exersezI - nu eXista nicI o scuza sa nu-ţi•faci lecţiile, să nu fii bine pregătit.Bineînţeles că poţi fi învins chiar când te afli în cea mai bună formăposibilă. Acest lucru aduce în discuţie aspectul cel mai important - unaspect pe cât de simplu, pe atât de clar - pe care unii oameni l-arconsidera Zen. Dincolo de un anumit punct, o dată ce ai ajuns săstăpâneşti arta pe care o practici şi ai atins culmea desăvârşirii, estemai mult ca sigur că fiecare caz de înfrângere constituie rezultatulaceleiaşi probleme: propria ta minte.În timpul unui turneu din 1967, aliniindu-ne înainte de meciuri, m-amvăzut stând lângă un tânăr care abia îşi cucerise centura neagră. Lavremea respectivă, eram socotit numărul unu din ţară, fapt de caretânărul era cât se poate de conştient. Bietul băieţandru era atât deemoţionat că urma să lupte cu mine, încât a trebuit să dea fuga la baieînainte de meciul nostru. Mi se făcuse milă de el, văzându-l câtsuferea. L-am luat pe după umeri şi i-am spus să nu-şi facă griji.Bineînţeles că puştiul m-a bătut. Faptul că eram numărul unu nu contaabsolut deloc, dacă mintea mea nu se afla sub control. Mila pe care oîncercasem fusese o formă de exces de încredere în sine: concentrareami-a slăbit, iar el era suficient de bun ca să-şi dea seama de şansa pecare o avea şi să o exploateze.Mânia constituie cel mai bun exemplu în acest sens. Am asistat la omulţime de meciuri câştigate sau pierdute ca urmare a enervării unuiadintre competitori: aceasta este calea cea mai sigură de a-ţi pierdeAcontrolul şi de a-ţi înceţoşa mintea. Intr-un rând, m-am folosit şi eu deacest lucru împotriva lui Skipper Mullins, la Internaţionale. Eram înultima rundă a meciului şi el se afla înaintea mea la puncte, aşa că seeschiva, ieşind de pe ring, ca să tragă de timp. Atunci i-am zis: "De cenu stai locului să lupţi ca un bărbat?". "Împunsătura" mea a datroade: el s-a enervat, s-a repezit la mine ... şi, fireşte, l-am bătut. Aniîntregi după această întâmplare am continuat să-I tachinez pentru căîşi pierduse stăpânirea de sine şi, ca rezultat, meciul.Furia şi dorinţa de a-ţi învinge adversarul, ca răspuns la cine ştie cenedreptate reală sau imaginară, nu au ce căuta într-o Întrecere de arte