Revista RO.aliment editia 5 - expertul tau in industria alimentara

COVERROA
compensații pentru producătorii
în cauză. Potrivit cifrelor Comisiei,
66% dintre produsele retrase
au fost aruncate. Pe lângă acest
cost direct (compensațiile plătite
producătorilor), costul total al risipei
de alimente ar trebui să țină seama
de costurile de producție și de
transport al produselor respective,
precum și de costurile de tratare
a deșeurilor generate. În plus, ar
trebui să fie luate în considerare
și costurile de mediu asociate, pe
toată durata ciclului de viață al
produselor.
Costul risipei de alimente
Costurile asociate risipei de
alimente sunt de cel puțin două
feluri: costuri economice și costuri
de mediu. Costurile economice
includ nu numai costurile legate
de valoarea produselor în sine, ci
și costurile legate de producția,
transportul și depozitarea
produselor irosite, precum și
costul tratării acestora. Din punctul
de vedere al mediului, risipa
de alimente reprezintă o risipă
de resurse (cum ar fi pământul,
apa, energia și alți factori de
producție) de-a lungul ciclului de
viață al produselor și creșterea în
consecință a emisiilor de gaze cu
efect de seră.
Cauzele risipei de alimente sunt
intrinsec legate de cine plătește
pentru costurile asociate produselor
irosite. Costul economic este plătit
de cel puțin trei grupuri diferite
de actori: consumatorii, anumiți
operatori din lanțul alimentar și
organizațiile caritabile.
Operatorii din cadrul lanțului
alimentar internalizează costul
risipei de alimente și îl includ
în prețul final de consum al
produsului. De exemplu, un
comerciant va stabili, foarte
probabil, prețul produsului la un
nivel suficient de ridicat pentru a
acoperi atât costurile produselor
vândute, cât și pe cele ale
produselor pe care se așteaptă să
nu le vândă.
O parte din costul risipei de
alimente poate fi transferat de la
un operator din sectorul alimentar
la altul. De exemplu, atunci când
există dezechilibre semnificative
în ceea ce privește puterea
de negociere între operatorii
economici, există riscul ca
operatorul mai slab să fie obligat să
suporte costul risipei de alimente.
De asemenea, o parte din
costul risipei de alimente poate
fi externalizat către organizațiile
caritabile, sub forma donațiilor
alimentare. Adesea, aceste
organizații sunt cele care suportă
costurile de triere, depozitare,
manipulare și tratare, costuri care,
Gabriel Andronescu,
Country General Manager
CHEP România
40%
DIN TOTALUL DE ALIMENTE NU AJUNGE SĂ
FIE CONSUMAT DE OAMENI
În agricultură
se pierd
20
de procente din
totalul pierderii
de alimente.
în caz contrar, ar fi trebuit plătite
de către operatorii care donează
produsele respective. Costurile
de mediu ale risipei de alimente
sunt plătite de către societate în
ansamblul său, în principal prin
penuria din ce în ce mai mare de
resurse naturale (care, pe termen
lung, poate însemna o creștere a
prețurilor resurselor respective).
Planuri din ce în ce
mai puțin ambițioase
Parlamentul European a solicitat în
mod repetat Comisiei (în 2011, 2012,
2015 și 2016) să ia măsuri în vederea
reducerii risipei de alimente. Statele
membre au început să stabilească
obiective de reducere în acest sens,
iar Consiliul Uniunii Europene, G20
și Organizația Națiunilor Unite au
subliniat necesitatea combaterii
fenomenului de-a lungul întregului
lanț alimentar. De exemplu,
Parlamentul European „solicită
Comisiei să ia măsuri concrete
menite să reducă la jumătate, până
în 2025, cantitatea de alimente
risipite și totodată să prevină
producerea de deșeuri biologice”
(2011). >>
“Poziţia CHEP la nivel european ne-a permis să sprijinim concret
misiunea Federaţiei Europene a Băncilor de Alimente din 2015 –
prin echipamente, organizare logistică şi facilitarea de
parteneriate funcționale între băncile de alimente şi furnizori de
materie primă, producători de bunuri de larg consum, retaileri
sau transportatori. Din 2016, ne-am extins contribuţia în acest
sens şi în România, alături de primul proiect de bancă de
alimente ce va funcționa după principiile FEBA. Deja am demarat
discuțiile cu o serie de clienți și parteneri din țară, companii
interesate să contribuie la dezvoltarea unui sistem funcțional de
diminuare a risipei alimentare. Totuși, succesul demersului
depinde nu doar de ceea ce se întâmplă în Supply Chain, pentru
că, fie și cu o utilizare maximă a produselor alimentare din partea
procesatorilor, retailerilor și a altor entități, problema risipei
alimentare la nivelul gospodăriilor rămâne prezentă. Este esențial
ca românii să învețe să cumpere și să folosească judicios produse
de larg consum. Sunt necesare campanii coerente pe termen
lung, precum cele deja existente despre alimentaţia sănătoasă,
pentru ca populația să înţeleagă ce importanţă are utilizarea
raţională a resurselor alimentare. Rolul revine aici în principal
mass-media și inițiatorilor de proiecte menite să rezolve
problema risipei alimentare. Noi am demarat astfel de proiecte
cu angajaţii companiei. Un exemplu este întâlnirea cu
reprezentantul unei băcănii cu produse tradiţionale, care ne-a
demonstrat practic modalităţi creative de a folosi la maximum
materia primă în meniul nostru zilnic.”
13