Revista RO.aliment editia 5 - expertul tau in industria alimentara

COVERROA
EXEMPLU DE APLICARE INCORECTĂ A NORMELOR PRIVIND INDICAREA DATEI PE
ETICHETE (ROMÂNIA)
În România, legislația națională (Hotărârea de Guvern nr. 984/2005) nu face distincție între
data durabilității minimale și data-limită de consum, ci face trimitere la „termenul de valabilitate
expirat”. Același text prevede că este interzisă în România vânzarea / introducerea pe piață /
donarea unor produse cu termenul de valabilitate expirat. Ordonanța Guvernului nr. 21/1992
privind protecția consumatorilor (actualizată în 2008) utilizează termenii corecți pentru indicarea
datei pe etichete, dar precizează că produsele pot fi comercializate numai în cadrul „datei-limită
de consum” sau al „datei durabilității minimale”. Prin urmare, semnificația acestor date diferite
și posibilitatea de a continua vânzarea unui produs sau de a-l consuma după expirarea datei
durabilității minimale nu a fost clarificată în România.
respectiv și în etapa ulterioară
acesteia (așa-numita abordare
„un pas înainte, un pas înapoi”).
Directiva 2011/91/UE49 stabilește
că un produs alimentar trebuie să
poarte indicații sau marcaje care
să identifice lotul căruia îi aparține
respectivul produs, dar nu prevede
specificarea vreunei mențiuni
privind mărimea lotului. În practică,
punerea în aplicare a unei astfel de
trasabilități a loturilor diferă de la
o întreprindere la alta. Patru dintre
cele cinci state membre vizitate
în cursul auditului nu au stabilit
niciun fel de cerințe sau orientări
suplimentare privind dimensiunea
loturilor, iar autoritățile din doar
două dintre statele membre
vizitate au declarat că au încurajat
producătorii și procesatorii să
adopte loturi de dimensiuni mici.
Marcarea ambiguă a datelor pe
etichetele produselor alimentare
reprezintă un factor major de
confuzie în rândul consumatorilor
cu privire la siguranța alimentelor.
În conformitate cu legislația UE,
etichetele produselor trebuie
să includă data indicată după
mențiunea „A se consuma de
preferință înainte de” sau „Datalimită
de consum”. Data care
corespunde mențiunii „A se
consuma de preferință înainte de”
(sau „data durabilității minimale”)
este data până la care produsul
alimentar își conservă proprietățile
specifice atunci când este păstrat în
mod corespunzător, iar „data-limită
de consum” indică ultima zi până
la care produsul poate fi consumat
în condiții de siguranță. După
cum demonstrează rezultatele
anchetei Eurobarometru Flash
425, consumatorii nu sunt pe
deplin conștienți de diferențele
între datele de tip „a se consuma
de preferință înainte de” și datalimită
de consum, întrucât numai
47% dintre persoanele intervievate
au dat o definiție corectă pentru
data durabilității minimale și
numai 40% pentru data-limită de
consum, observându-se diferențe
semnificative între statele membre.
Niciun stat membru nu recursese
încă la posibilitatea de a utiliza
măsurile de însoțire a programului
de distribuire a laptelui în școli
DIRECTIVA
2011/91/UE49
STABILEȘTE
CĂ UN
PRODUS
ALIMENTAR
TREBUIE
SĂ POARTE
INDICAȚII SAU
MARCAJE
CARE SĂ
IDENTIFICE
LOTUL
CĂRUIA ÎI
APARȚINE
RESPECTIVUL
PRODUS, DAR
NU PREVEDE
SPECIFICAREA
VREUNEI
MENȚIUNI
PRIVIND
MĂRIMEA
LOTULUI
pentru a face cunoscute mesaje
educative cu privire la risipa de
alimente și la prevenirea acesteia.
În ceea ce privește programul de
încurajare a consumului de fructe
în școli, doar câteva state membre
au utilizat măsurile obligatorii de
însoțire în acest scop.
Legislația din 2002 privind igiena
alimentară nu clarifică obligațiile
care le revin băncilor de alimente
sau altor organizații caritabile
atunci când manipulează alimente
donate. În special, legislația UE nu
specifică dacă băncile de alimente
și organizațiile caritabile trebuie
considerate a fi „operatori din
sectorul alimentar” și dacă aceste
entități trebuie deci să respecte
legislația alimentară. Statele
membre au adoptat astfel diferite
interpretări pentru băncile de
alimente și alte organizații caritabile
care se ocupă de alimente donate.
Începând cu 2013, mai multe state
membre și-au elaborat propriile
orientări pentru băncile de
alimente și organizațiile caritabile.
Acestea clarifică chestiunile privind
răspunderea în cazul donațiilor de
produse alimentare și explică cum
trebuie interpretați factorii legați
de siguranța alimentară, cum ar fi
datele de expirare, trasabilitatea,
etichetarea și congelarea
produselor alimentare. În prezent,
Comisia a reunit pe site-ul său
ghidurile naționale și sectoriale
puse la dispoziție de diferiți
actori cu privire la redistribuirea
alimentelor, cu scopul de a
promova schimbul de bune practici
între statele membre.
RISIPA DE ALIMENTE ESTE RESPONSABILĂ PENTRU
170.343.530.280.000
O SUTĂ ȘAPTEZECI DE TRILIOANE, TREI SUTE PATRU ZECI ȘI TREI DE MILIARDE,
CINCI SUTE TREI ZECI DE MILIOANE, DOUĂ SUTE OPT ZECI DE MII
DE LITRI DE APĂ RISIPITĂ
15