Lucrarea pastorală - Ellen G. White

după înălțarea Sa, „o mare mulțime de preoți veneau la credință” [Faptele
apostolilor 6:7]. -- DA 266.
În public
Pentru a-i face pe oameni să ia o decizie, Hristos trebuie pus deasupra
teoriei. -- Mulți dintre pastorii noștri au făcut o mare greșeală ținând predici
care sunt construite în întregime pe argumente. Sunt suflete care ascultă
teoria adevărului și sunt impresionate de dovezile aduse; atunci, dacă o parte
din predică L-ar prezenta pe Hristos ca Mântuitor al lumii, din sămânța
semănată ar putea răsări o plantă care să aducă rod pentru slava lui
Dumnezeu. Dar în multe predici crucea lui Hristos nu este prezentată
înaintea oamenilor. Poate pentru unii este ultima predică pe care o vor
asculta, iar alții poate că nu vor mai fi niciodată în situația în care să li se
prezinte atât firul adevărului, cât și o aplicație practică pentru inima lor.
Ocazia aceea de aur este pierdută pentru totdeauna. Dacă predicatorul ar fi
vorbit despre Hristos și dragostea Sa răscumpărătoare în relație cu teoria
adevărului, atunci aceasta i-ar fi atras de partea Sa. -- 4T 393.
E posibil ca elocvența să facă uitat adevărul și să nu ducă la luarea de
decizii. -- Cel ce rostește cuvinte elocvente pur și simplu îi face pe oameni să
uite adevărul care este amestecat cu oratoria lui. Când entuziasmul trece,
descoperim că nici Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost consolidat în minte, nici
oamenii simpli nu s-au ales cu vreo idee de pe urma predicii. Poate că
oamenii vor pleca de la biserică și vor vorbi cu admirație despre capacitățile
oratorice ale omului care le-a predicat, dar s-ar putea să nu fie convinși de
adevăr și să nu fie câtuși de puțin aduși mai aproape de momentul luării unei
decizii. Ei vorbesc despre predică la fel cum ar vorbi despre o piesă, iar
despre pastor în același mod în care ar discuta despre un actor de teatru.
Poate că vor veni din nou să asculte același tip de discurs și poate că vor
pleca din nou fără să fi fost convinși sau hrăniți. -- VSS 283.
135