Lucrarea pastorală - Ellen G. White

Domnul reprezintă veniturile Evangheliei și nu ne mai aparține nouă.
Trebuie să tratăm acești bani ca aparținându-I în întregime Domnului. Este
practic un sacrilegiu ca cineva să ia chiar și un leu din vistieria lui Dumnezeu
pentru a-l folosi în interes personal sau pentru a-i ajuta pe alții în afacerile lor
lumești. Lucrul acesta s-a întâmplat și unii pastori sunt vinovați că au deviat
de la altarul lui Dumnezeu ceea ce Îi fusese dedicat în mod special Lui.
Pastorii ar trebui să privească această problemă în lumina corectă. Atunci
când sunt strâmtorați cu banii, să nu ia banii dedicați scopurilor religioase și
să îi folosească în interes propriu, liniștindu-și conștiința cu gândul că vor
returna banii cândva, în viitor. Mai bine redu-ți cheltuielile astfel încât să fie
pe măsura veniturilor tale, limitează-ți dorințele și trăiește potrivit cu ce ai
decât să folosești banii Domnului în scopuri lumești. Acest subiect nu este
privit așa cum ar trebui să fie privit. Banii oferiți pentru vistieria lui
Dumnezeu nu trebuie să fie utilizați sub niciun pretext în folosul cuiva, în
afaceri materiale. Ei trebuie păstrați pentru scopul în care au fost dați. -- RH,
23 mai 1893.
Răsplata voastră vine atunci când lucrarea este încheiată. -- Un păstor
credincios nu va căuta propria comoditate și propriul avantaj, ci va lucra în
interesul oilor sale. În această lucrare măreață se va uita pe sine. Căutând
oaia pierdută, nu își va da seama că el însuși este obosit, înghețat și
înfometat. Nu are decât un scop: să salveze oaia pierdută și rătăcitoare,
indiferent cât îl va costa acest lucru. Salariul său nu îi va influența eforturile
depuse, nici nu îl va îndepărta de la datoria lui. El și-a primit misiunea de la
Maiestatea cerurilor și își așteaptă răsplata atunci când lucrarea care i-a fost
încredințată va fi terminată. -- 2T 341.
71