Lucrarea pastorală - Ellen G. White

Capitolul 9
Etica pastorală
Ar trebui să fim exemple vii a ceea ce predicăm. -- Ar trebui să-L
căutăm pe Dumnezeu cu toată convingerea și, ca pastori ai lui Dumnezeu
care predică Evanghelia, ar trebui să trăim aceste adevăruri mărețe în viața
noastră de zi cu zi și să arătăm că suntem exemple vii a ceea ce predicăm, că
avem o evlavie practică în viața noastră zilnică, iar apoi vom avea autoritate
oriunde vom merge. -- 1SAT 63.
Pastorii care nu trăiesc ceea ce predică sunt lupi deghizați în oi. --
Purtând emblema lui Hristos, ei îi slujesc celui mai rău dușman al Domnului
și nu ascultă de porunca: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze
de fărădelege!” [2 Timotei 2:19]. Hristos afirmă în mod clar că această
categorie de învățători sunt niște lupi deghizați în oi. Ei vorbesc despre har,
predică despre har, par să se roage pentru har, însă nu au harul lui Hristos în
inimile lor. De la amvon, astfel de pastori pot părea ireproșabili, însă forța
cuvintelor lor este distrusă de comportamentul lor nelegiuit pe care îl au când
coboară de la amvon, dovedind astfel că sunt slujitori ai păcatului, lupi
deghizați în oi. -- ST, 18 iulie 1892.
Pastorii să le demonstreze oamenilor că adevărul a schimbat ceva în
viața lor. -- Predicatorii tineri și foștii pastori care au fost aspri și grosolani în
comportament, care în conversație au folosit expresii indecente, nu sunt
potriviți să se (re)angajeze în această lucrare până când nu dau dovadă că s-
au schimbat. Un singur cuvânt rostit în mod nesăbuit poate să facă mai mult
rău decât tot binele pe care l-ar putea face o serie de prelegeri. Ei lasă ca
standardul adevărului, care ar trebui să fie întotdeauna înălțat, să fie târât în
țărână înaintea bisericii. Persoanele convertite de acești pastori nu depășesc,
în general, nivelul exemplului lor. Cei care stau între cei vii și cei morți ar
54