Lucrarea pastorală - Ellen G. White

Capitolul 11
Finanțele personale
Cei care nu pot să-și administreze singuri finanțele nu sunt potriviți să
devină pastori. -- Niciun bărbat nu are scuză pentru că îi lipsește capacitatea
administrării finanțelor. Despre mulți bărbați se poate spune că sunt oameni
de treabă, amabili, generoși și buni creștini, însă nu au competența să-și
administreze singuri banii. În ce privește modul în care își fac cheltuielile,
sunt ca niște copii. Nu au fost educați de părinții lor să înțeleagă și să aplice
principiile autonomiei financiare. Astfel de bărbați nu sunt potriviți să devină
pastori. -- AH 93.
Refuzați să vă implicați în orice afacere care vă poate împiedica să vă
dedicați în întregime chemării voastre sacre. -- Pentru a-și îndeplini înalta
chemare, pastorul are nevoie de toată energia sa. Capacitățile sale cele mai
bune Îi aparțin lui Dumnezeu. El nu ar trebui să se implice în tranzacții
riscante sau în orice altă afacere care îl va îndepărta de la lucrarea sa
măreață. „Niciun ostaș”, spune Pavel, „nu se încurcă cu treburile vieții, dacă
vrea să placă celui ce l-a scris la oaste” (2 Timotei 2:4). Apostolul
accentuează astfel nevoia pastorului de a se consacra fără rezerve în serviciul
Stăpânului. Pastorul care Îi este consacrat pe deplin lui Dumnezeu refuză să
se implice în afaceri care îl vor împiedica să se dedice în întregime chemării
sale sfinte. El nu se zbate pentru onoruri sau bogății lumești; singurul lui
scop este să le vorbească celorlalți despre Mântuitorul care S-a oferit pe Sine
pentru a le aduce ființelor umane bogățiile vieții eterne. Dorința sa cea mai
înaltă nu este să adune comori în această lume, ci să aducă în atenția celor
indiferenți și necredincioși realitățile veșniciei. S-ar putea să i se propună să
se implice în afaceri care promit un câștig lumesc considerabil, însă în fața
unor asemenea ispite el răspunde: „Și ce folosește unui om să câștige toată
lumea, dacă își pierde sufletul?” (Marcu 8:36). -- AA 365, 366.
68