Lucrarea pastorală - Ellen G. White

Locul de închinare este ca poarta cerului. -- „Vegheați și rugați-vă ca să
nu cădeți în ispită” [Matei 26:41]. Una dintre cele mai puternice ispite este
lipsa de reverență. Dumnezeu este înalt și sfânt și, pentru sufletul umil și
credincios, casa Lui de pe pământ, locul unde poporul Său se întâlnește
pentru închinare, este ca o poartă a cerului. Imnul de laudă și cuvintele
rostite de slujitorii lui Hristos sunt instrumentele prin care Dumnezeu Își
pregătește un popor pentru biserica de sus, pentru acea măreață închinare în
care nu poate intra nimic necurat și nesfânt. -- MYP 265.
Închinătorii ar trebui să se poarte ca în prezența vizibilă a lui
Dumnezeu. -- Când este rostită binecuvântarea de sfârșit, toți ar trebui să
rămână mai departe liniștiți, ca și când le-ar fi teamă ca nu cumva să piardă
pacea lui Hristos. Fiecare ar trebui să iasă din sală fără să glumească sau să
vorbească tare, având sentimentul că se află în prezența lui Dumnezeu, că
ochii Lui sunt asupra lor și că ei ar trebui să se poarte ca în prezența Sa
vizibilă. Să nu se oprească nimeni pe culoarul dintre scaune pentru a întâlni
pe cineva sau pentru a sta la bârfă, blocând astfel trecerea și împiedicându-i
pe ceilalți să iasă. Incintele bisericii ar trebui să fie considerate locuri de
sfântă reverență. Nu ar trebui să se facă din ele locuri de întâlnit prieteni
vechi, de stat de vorbă și de discutat despre lucruri obișnuite sau afaceri
lumești. Acestea trebuie să fie lăsate în afara bisericii. Dumnezeu și îngerii
au fost dezonorați de râsul neglijent și zgomotos și de tropăitul picioarelor
care se aud în unele locuri. -- 5T 493, 494.
Formal vs. informal
Faceți din serviciul de închinare o ocazie atât interesantă, cât și
atractivă. -- Întâlnirile noastre ar trebui să fie gândite în așa fel, încât să fie
extrem de interesante. Ele ar trebui să fie îmbibate de atmosfera cerului. Să
nu fie predici lungi și seci și rugăciuni formale doar de dragul de a umple
194