Lucrarea pastorală - Ellen G. White

Capitolul 34
Cununia religioasă
Îngerii au participat la prima ceremonie de nuntă. -- Am citit de multe
ori afirmația: „Căsătoria e ca o loterie”. Unii se comportă de parcă ar crede
această afirmație, iar căsnicia lor e o dovadă că pentru ei chiar așa este. Dar
adevărata căsătorie nu este o loterie. Căsătoria a fost instituită în Eden. După
crearea lui Adam, Domnul a spus „Nu este bine ca omul să fie singur; am săi
fac un ajutor potrivit pentru el” [Geneza 2:18]. Când Domnul i-a prezentato
pe Eva, îngerii au fost martori la ceremonie. Însă puține cupluri sunt unite
pe deplin atunci când se oficiază căsătoria. Formula rostită asupra celor care
se unesc în legământul căsătoriei nu îi face una. Abia de aici încolo se va
realiza contopirea celor doi parteneri care intră în acest legământ. Iar această
unire poate fi una cu adevărat fericită dacă fiecare îi va oferi celuilalt o
afecțiune adevărată, din inimă. -- 10MR 184.
Isus a împărtășit pe deplin bucuria adevărată care se regăsește în
ceremonia de nuntă. -- Prin prezența Sa, Isus a onorat ceremonia de nuntă.
Interesul activ pe care l-a manifestat cu această ocazie a arătat că El nu a
venit ca să umbrească fericirea familiei sau a invitaților. Isus a împărtășit pe
deplin bucuria adevărată a acelei ocazii. Prin prezența Sa, El S-a arătat de
acord cu binecuvântata instituție a căsătoriei. Astfel, El a aprobat orice
adunare curată, vrednică de iubit și vrednică de primit. -- 10MR 206.
Isus Și-a început lucrarea la o nuntă pentru a-Și arăta dorința de a-i face
pe oameni fericiți. -- Isus nu Și-a început lucrarea săvârșind vreo faptă mare
înaintea sinedriului de la Ierusalim. La o întâlnire de familie într-un sătuc
galileean, El Și-a folosit puterea pentru a spori bucuria unui ospăț de nuntă.
Astfel, Hristos Și-a arătat compasiunea față de oameni și dorința de a-i face
fericiți. În pustia ispitirii, El băuse paharul durerii. De acolo, a venit pentru a
230