Lucrarea pastorală - Ellen G. White

Nevoia de disciplină
Capitolul 36
Disciplina bisericească
Pastorii care au prea puțin curaj să mustre greșelile vor fi socotiți
răspunzători pentru răul care ar putea rezulta. -- Cei care au prea puțin curaj
să mustre greșelile sau care, din indolență ori lipsă de interes, nu fac niciun
efort de a curăța biserica lui Dumnezeu sau propria familie sunt socotiți
răspunzători pentru răul care ar putea rezulta din faptul că și-au neglijat
datoria. Pentru relele pe care le-am fi putut preveni la ceilalți dacă ne-am fi
exercitat autoritatea parentală sau pastorală, suntem la fel de responsabili ca
și când ar fi fost propriile noastre acte. -- PP 578.
Întotdeauna va fi un spirit de revoltă împotriva mustrării. -- Întotdeauna
va exista un spirit de revoltă împotriva mustrării păcatelor și a greșelilor. Dar
nu ar trebui ca glasul mustrător să fie adus la tăcere din acest motiv. Cei pe
care Dumnezeu i-a pus ca slujitori ai neprihănirii au asupra lor
responsabilitatea solemnă de a mustra păcatele oamenilor. Pavel îl sfătuia pe
Tit: „Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere! Nimeni
să nu te disprețuiască” [Tit 2:15]. Întotdeauna vor fi unii care îl vor disprețui
pe cel ce îndrăznește să mustre păcatul. Însă, atunci când este nevoie,
oamenii trebuie să fie mustrați. Pavel îl sfătuiește pe Tit să mustre fără
menajamente o anumită categorie de credincioși, pentru a-i întări în credință.
Cum ar trebui să facă acest lucru? Să-l lăsăm pe apostol să răspundă: „cu
toată blândețea și învățătura” [2 Timotei 4:2]. Celui greșit trebuie să i se
arate că acțiunile sale nu sunt în armonie cu Scriptura. Niciodată greșelile
poporului lui Dumnezeu nu ar trebui să fie trecute cu vederea și tratate cu
indiferență. Cei care, cu sentimentul responsabilității pe care o au înaintea lui
Dumnezeu, se vor achita cu credincioșie de datoriile mai puțin plăcute vor
238