Lucrarea pastorală - Ellen G. White

rugăciunii. Binecuvântarea lui Dumnezeu se lăsase în acea cameră a bolii și
am simțit că suntem înconjurați de îngeri. I se calmase un pic durerea, dar
știa că va muri. Încerca să ne facă să înțelegem că speranța îi lumina viitorul
și că pentru el viitorul nu era o nesiguranță întunecată. Am înțeles din
frânturile de propoziții pe care le rostea că dorea să aibă parte de prima
înviere și apoi să fie făcut nemuritor. „Spuneți-i fratelui Bates că îl voi întâlni
atunci”, ne-a spus. Limba sa greoaie pronunțase de atâtea ori acel nume drag,
atât de prețios unui creștin aflat pe moarte -- Isus, Cel de care ne prindem
toată speranța vieții veșnice. A adormit în Isus la câteva ore după ce am
plecat. Soțul meu a participat la serviciul divin de înmormântare. Au fost
prezenți mulți care îi auziseră apelurile stăruitoare și care îl disprețuiseră în
timpul vieții; au fost și unii care, cu puțin timp înainte, își băteau joc de el
din cauza credinței lui. Acum priveau la fața mortului, care avea un zâmbet
plăcut, și se întorceau de la sicriu cu buzele tremurânde și cu ochii umeziți.
Simțeam că, deși mort, ne vorbea. Toți cei prezenți au mărturisit că niciodată
nu au mai văzut o expresie atât de plăcută și de frumoasă pe fața unui mort.
Am dus apoi trupul la groapă pentru a se odihni până când morții neprihăniți
se vor trezi îmbrăcați în nemurire. -- 2SG 92.
Înmormântările nu ar trebui să includă etalări ostentative și
extravagante. -- Cu privire la înmormântarea marelui-preot al Israelului,
Scriptura spune simplu: „Acolo a murit Aaron și a fost îngropat”
(Deuteronomul 10:6). Ce contrast major între obiceiurile de azi și această
înmormântare, făcută după porunca expresă a lui Dumnezeu! În vremurile
moderne, serviciul de înmormântare al cuiva care a ocupat poziții înalte este
adesea o ocazie de etalare ostentativă și extravagantă. Atunci când a murit
Aaron, care era unul dintre cei mai mari oameni ai lumii, au fost prezenți
doar doi dintre cei mai apropiați prieteni, care au luat act de moartea sa și au
participat la înmormântare. Iar acel mormânt singuratic de pe muntele Hor a
fost pentru totdeauna ascuns de ochii poporului Israel. Dumnezeu nu este
onorat de etalarea exagerată făcută pentru morți și de cheltuielile
extravagante făcute pentru a încredința trupul lor pământului. -- PP 427.
191