Lucrarea pastorală - Ellen G. White

caracterului Său își văd imperfecțiunile proprii într-o lumină care aproape că
îi aduce la disperare. Așa s-a întâmplat și aici, dar Domnul a fost prezent
pentru a da învățătură și mustrare, pentru a mângâia și a binecuvânta în acele
câteva cazuri în care a fost nevoie de asta. Apoi s-a înălțat o rugăciune
stăruitoare, nu pentru un zbor vesel pe aripile sentimentelor, ci pentru o
adevărată conștientizare a păcătoșeniei noastre și a situației disperate în care
am fi fără jertfa ispășitoare a Mântuitorului. Niciodată nu ni s-a părut Isus
mai drag ca în acea ocazie. Toată adunarea plângea. Oamenii se prindeau de
făgăduința Sa: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” [Ioan 6:37].
Dacă s-ar fi dat cortina la o parte, am fi văzut îngerii lui Dumnezeu stând
gata să le slujească celor smeriți și pocăiți. După rugăciune, s-au făcut 100 de
mărturisiri. Multe dintre ele au arătat o experiență autentică, reală, cu
Dumnezeu. -- RH, 3 noiembrie 1885.
La nivel personal
Cinci cuvinte spuse în particular vor face mai mult decât o întreagă
predică rostită în public. -- După ce se termină întâlnirile, cu fiecare dintre
cei prezenți ar trebui să se discute în mod personal. Fiecare ar trebui să fie
întrebat ce decizie va lua cu privire la aceste lucruri, dacă le va da curs
efectiv în viața sa. Și apoi ar trebui să cercetați și să vedeți dacă oamenii sunt
interesați de vreun anumit aspect. Cinci cuvinte spuse în particular vor face
mai mult decât întreaga predică. -- Ev 285.
Pastorii trebuie să învețe să lucreze diferit cu fiecare tip de
temperament. -- După cum doctorul tratează bolile fizice, și pastorul trebuie
să aibă grijă de sufletul afectat de păcat. Iar lucrarea sa este cu atât mai
importantă decât cea a medicului, cu cât viața veșnică este mai valoroasă
decât existența efemeră. Pastorul se întâlnește cu o varietate infinită de
temperamente și este de datoria lui să îi cunoască pe membrii familiilor care
îi ascultă învățăturile pentru a decide care sunt mijloacele cele mai bune prin
care aceștia pot fi influențați în direcția corectă. -- GW 338.
137