Lucrarea pastorală - Ellen G. White

conștientizat slăbiciunea și dependența de Dumnezeu și, prin scrisori, prin
broșuri, prin eforturi personale materializate în apeluri și avertizări adresate
oamenilor, printr-o viață bine ordonată și prin conversații evlavioase, i-au
întors pe mulți de la minciună la adevăr, de la calea nelegiuirii la ascultarea
de Legea lui Dumnezeu. Puterea extraordinară a harului a lucrat alături de ei,
iar eforturile le-au fost încununate de succes. „Dumnezeu a ales lucrurile
slabe ale lumii ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile
josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să
nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui
Dumnezeu” [1 Corinteni 1:27-29]. -- RH, 24 iunie 1884.
Îndoiala membrilor se va risipi dacă îi veți putea convinge să îi ajute pe
ceilalți. -- Pastorii noștri ar putea să viziteze bisericile și să înalțe rugăciuni
publice la adresa lui Dumnezeu pentru mângâierea celor întristați, cerându-I
să risipească îndoiala din mințile lor și să răspândească lumină în inimile lor
întunecate. Dar acest demers nu va fi la fel de eficient pentru ajutorarea celor
întristați, apăsați de îndoieli și împovărați de păcate ca implicarea lor în
acțiuni de ajutorare a persoanelor care sunt mai nevoiașe decât ei. Întunericul
li se va risipi dacă pot fi convinși să îi ajute pe alții. -- RH, 5 mai 1904.
176