Lucrarea pastorală - Ellen G. White

a se vizita unul pe celălalt, de a discuta despre adevăr, de a se ruga împreună
și unul pentru altul, de a-i vizita pe cei bolnavi, de a-i încuraja, de a le arăta
compasiune și dragoste și de a-i face să înțeleagă în mod clar că, în Hristos,
ei își sunt membre unul altuia. -- 6MR 69.
Atunci când pastorii care au o credință puternică se roagă pentru cei
bolnavi, oamenii vin în contact cu divinitatea. -- Cu o conștiință trezită,
multe suflete tulburate, suferind de boli fizice ca rezultat al îndelungatelor lor
nelegiuiri, strigă: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul! Fă-mă un copil al
Tău!” Atunci pastorul, cu o credință puternică, ar trebui să-i spună celui
suferind că există speranță pentru cel care se pocăiește, că în Isus oricine
tânjește după ajutor și acceptare poate găsi eliberare și pace. Cel care, cu
blândețe și dragoste, prezintă Evanghelia sufletului apăsat, care are atât de
mare nevoie de mesajul ei plin de speranță, devine purtător de cuvânt al
Aceluia care S-a dat pe Sine pentru omenire. În timp ce el rostește cuvinte de
încurajare și se roagă pentru bolnavul aflat pe patul de suferință, Isus aduce
vindecare. Dumnezeu vorbește prin buze omenești. Inima este atinsă. Omul
este adus în contact cu divinitatea. -- GW 213, 214.
Ungerea și vindecarea divină
Pastorii nu ar trebui numai să „propovăduiască Împărăția”, ci să se și
roage pentru cei bolnavi. -- Atunci când Mântuitorul Și-a trimis ucenicii să
predice Cuvântul, „le-a dat putere … să vindece bolile” [Luca 9:1]. Ei
trebuiau „să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să tămăduiască pe
cei bolnavi” [Luca 9:2]. Era o poruncă dublă. Și pastorilor noștri le este dată
aceeași poruncă. Ei trebuie să se roage pentru cei bolnavi, pentru ca
Dumnezeul lui Israel să aibă în atenție cazurile lor. Dacă lucrătorii Lui vor
coopera cu El, dacă vor conștientiza sfințenia lucrării pe care a făcut-o
Hristos și dacă vor înțelege ce lucrare li se cere să facă, atunci slujirea lor va
fi marcată de o sfințenie care va fi dovada inspirației sale divine. -- AUCR,
20 februarie 1911.
268