Lucrarea pastorală - Ellen G. White

sufletului, este autentică și va aduce binecuvântarea cerului asupra celui ce o
rostește. El le-a dat ucenicilor o rugăciune scurtă și cuprinzătoare. Această
rugăciune este fără pereche datorită frumoasei sale simplități. Este o
rugăciune perfectă pentru a fi rostită în public sau în taină; este impunătoare
și înaltă, și totuși atât de simplă, încât și un copil mic o poate înțelege. Copiii
lui Dumnezeu au repetat-o secole la rând, și totuși este la fel de strălucitoare.
Ca o piatră prețioasă, continuă să fie iubită și apreciată. Această rugăciune
este o creație minunată. Nimeni nu se va ruga în van dacă în rugăciunile sale
sunt încorporate principiile pe care le conține ea. Rugăciunile noastre în
public ar trebui să fie scurte și să exprime numai nevoile reale ale sufletului,
cerând în simplitate și în credință exact lucrurile de care avem nevoie.
Rugăciunea care vine dintr-o inimă smerită și zdrobită este respirația vitală a
sufletului care flămânzește după neprihănire. -- ST, 3 decembrie 1896.
Prezența Duhului Sfânt în viață are ca rezultat rugăciuni puternice în
public. -- Îi îndemn pe frații mei pastori să-și îmbunătățească maniera de a se
ruga. Puteți și trebuie să faceți acest lucru. Trebuie să vă spun: cu cât veți
scurta rugăciunile insipide, cu atât mai bine va fi pentru comunitate. În
general se întâmplă în felul următor: cu cât există mai puțin din vitalitatea
cerului într-o rugăciune, cu atât aceasta este mai lungă. Nu vă rugați lung
înaintea comunității decât dacă știți că Dumnezeu conduce acea rugăciune.
Rugăciunile publice trebuie să fie scurte și pline de râvnă. Mare putere are
rugăciunea fierbinte a celui neprihănit; dar rugăciunea rostită încet, monoton
și într-o manieră searbădă nu este primită de Dumnezeu. Vocea rugăciunii
trebuie să se înalțe spre Dumnezeu din inimi împovărate de simțământul
nevoii lor. Să aibă loc o redeșteptare de la Duhul Sfânt, pentru ca rugăciunile
voastre să fie umplute cu puterea cerului. -- RH, 14 ianuarie 1902.
Rugăciunile publice trebuie să fie rostite lent, clar și suficient de tare,
încât toți să le poată auzi și să spună într-un glas: „Amin!”. -- Atunci când te
rogi în adunare, adu-ți aminte că te adresezi lui Dumnezeu și că El dorește să
vorbești în așa fel, încât toți cei prezenți să te poată auzi și să-și poată uni
201