Lucrarea pastorală - Ellen G. White

perfecționeze în ce privește folosirea limbii. Vocea este o putere
extraordinară, și totuși mulți nu și-au antrenat vocea în așa fel, încât să poată
fi folosită la capacitate maximă. Isus este exemplul nostru. Vocea Sa era
muzicală, iar El nu vorbea niciodată pe tonuri înalte, chinuite, atunci când Se
adresa oamenilor. Nu vorbea atât de repede, încât cuvintele să I se amestece
unele într-altele și să devină astfel dificil de înțeles. Rostea fiecare cuvânt
clar, iar cei ce-L ascultau mărturiseau că „niciodată n-a vorbit vreun om ca
omul acesta” [Ioan 7:46]. -- RH, 5 martie 1895.
Modul de prezentare -- lungimea predicii
Nu le dați oamenilor mai mult decât își pot aminti. -- Mesajul pentru
acest timp să fie prezentat nu în predici lungi și laborioase, ci în discursuri
scurte și la obiect. Predicile lungi pun la grea încercare energia predicatorului
și răbdarea ascultătorilor. Chiar dacă simte că mesajul este important,
predicatorul va trebui totuși să fie extrem de atent să nu-și suprasolicite
puterile fizice și să nu le dea oamenilor mai mult decât își pot aminti. -- GW
167, 168.
Atunci când predica este prea lungă, ultima parte face să se piardă din
ceea ce s-a spus deja. -- Vorbiți puțin! Predicile voastre sunt în general de
două ori mai lungi decât ar trebui să fie. Este posibil să folosești un lucru bun
în așa fel, încât să i se piardă savoarea. Atunci când o predică este prea
lungă, ultima parte scade din forța și caracterul interesant a ceea ce s-a spus
mai înainte. Nu bateți câmpii, mergeți direct la țintă! -- TM 311.
Ceea ce se spune în prima oră are o valoare mult mai mare dacă predica
se încheie atunci. -- Cei ce vor fi portavocea lui Dumnezeu ar trebui să știe
că buzele lor au fost atinse cu un cărbune aprins de pe altar și că ei prezintă
adevărul sub influența Duhului Sfânt. Însă predicile lungi sunt un chin pentru
vorbitor și pentru ascultători, care trebuie să stea pe scaune atât de mult timp.
228