Lucrarea pastorală - Ellen G. White

Capitolul 37
Consilierea
Consilierii, în special, au nevoie de gândirea lui Hristos. -- În special
cei care au acceptat poziții de directori sau consilieri ar trebui să
conștientizeze faptul că li se cere să fie în toate privințele niște gentlemeni
creștini. În interacțiunile noastre cu ceilalți, trebuie să fim mereu demni de
încredere și niciodată neciopliți. Sufletele cu care avem de-a face sunt
proprietatea răscumpărată a Domnului și nu ar trebui să ne permitem ca de
pe buze să ne scape expresii pripite sau arogante. Fraților, tratați-i pe oameni
ca pe niște oameni, nu ca pe niște slujitori, cărora să le porunciți după bunul
plac! Cel ce își îngăduie un spirit aspru și poruncitor ar face bine să devină
mai întâi îngrijitor la oi, ca Moise, ca să învețe astfel ce înseamnă să fie un
păstor adevărat. Moise a câștigat în Egipt experiență de om de stat puternic,
de comandant de armate, dar nu a reușit să învețe acolo acea lecție care era
esențială pentru adevărata măreție. Avea nevoie să câștige experiență în
îndeplinirea unor responsabilități mult mai smerite, pentru a putea deveni
păstor, blând cu orice făptură. Păzind turmele lui Ietro, a început să arate
dragoste față de oile și mieii lui și a învățat cum să păzească aceste făpturi
ale lui Dumnezeu cu cea mai mare blândețe și grijă. Deși nu aveau voci cu
care să se plângă de o îngrijire necorespunzătoare, totuși atitudinea lor ar fi
putut spune mult. Lui Dumnezeu Îi pasă de fiecare făptură pe care a făcut-o.
Lucrând pentru Dumnezeu în această postură smerită, Moise a învățat să fie
un păstor blând pentru Israel. -- SpT-A5, 18, 19.
Pastorul trebuie să înțeleagă o varietate infinită de temperamente. --
După cum doctorul tratează boala fizică, pastorul trebuie să aibă grijă de
sufletul bolnav de păcat. Iar lucrarea sa este cu atât mai importantă decât cea
a doctorului, cu cât viața veșnică este mai valoroasă decât existența aceasta
vremelnică. Pastorul întâlnește o varietate infinită de temperamente și este de
245