VOLUMUL

119
la aceasta fericita casatorie, §i numal domnia to poti A radici
aceasta pedica.
Spune-mi, §i voi vedea.
Maria sa Voda §tie ea am cerut pe cucoana Marghiolita
de sop §i fiind ca banuie§te ca p6te A mijloceasca vre-o incurcatura
de dragoste intre mine §i domnia -el, voie§te A alba
din partea domniel tale o scrisoare prin care A arati cg, am
venit in adev6r la domniata 5i ne-am agriechisitl) in treaba
aceasta.
Banul fiind om cu minte forte asculita, patrunse numal inteo
clips §iretlicul fanariotului ; dar voind A se incredinteze §i
mai bine, u r6spunse :
Archon Postelnice, cu mare parere de rel §i cu sdrobire
de inimk iti fac cunoscut ca nu pocit. sa 'V dal hartia ce
imi ceri.
De ce, boierule ?
Pentru ca m6 tem de vre-o intemplare neplacuta, §i de!
en sunt om batran.
norocirea.
Dar aceasta scrisoare imi trebuie§te ; fara dinsa imi pierz
MO mir, archon Postelnice, cum domnia-ta, care e§ti mana
cea dreapfa, a Mariel sale, sa to plangi de nenorociri Rj
Fanariotul, v6zend ca vicleugurile sale n'aii trecere inaintea
b6tranului, cam in genuchi gi marturisi
intre densul §i Caragea.
tot ce se intemplase
B6tranul, neputand A sufere la§itatea §i poltronaria grecului,
zise A se ridice in sus ; dar simtind tot de o data multamire
a infrunta neru§inarea acelui venetic §i pedepsi chiar
cu armele lui, el lug, condehl qi chartie §i scrise lui Caragea,
aceste cuvinte :