VOLUMUL

248
pe fanariot, o lini§te se respandi pe fata lui, §i un zimbet
time se arata pe buzele sale.
Paturica, care examinase cu multa luare aminte fata fanariotului,
§tia acum ca §i densul care emit pasiunile ce '1 sfagiafi
inima ; cu tete acestea el sta in piciOre nem*af tinend
intr'o mad, i§licul i cu cea-l'alta giu.beaoa strinsa la pept, fare,
sa lase a se vedea pe fata sa de cat nepasarea §i nevinovatia
reproduse cu cea mai mare fin eta.
El bine, archon Stolnice, esclama fanariotul, imi spuneal
ca domnul Tudor este cam furios ?
Ba furios cum se cade ; el socote*te pe om ca pe Un
puiii de vrabie.
Ce spui, archon Stolnice, s'a fie Ore adeverat ceea ce
zici ?
Chiar en' a sp'anzurat pe unul din eel mai de frunte
viteji, numai §i numal pentru ca s'a dus cu vre-o cati-va neferi
ci a spart o carciuma din Dealul Spin.
§i l'a omorit al ?
Ca p'un puiti de gaina Maria ta.
El bine, ce zice o§tirea lui despre aceasta ?
Nemultumirea se vede zugravita pe t6te fetele, dar nu
cuteza nimeni A 'I fad bagarl de soma.
De ce ?
Fiind ca se pomenesc cu gizil lui e§iti ca din pament,
li totul se isprave§te intr'o clips.
Ispilant se puse iar5§I pe &duel. De asta data in fata
lui era acoperita de o veselie sinistra ; el se scula dup6. pat,
§i netezinduil cat-va m istatile, zise lui Patutica :
Asculta, archon Stolnice, dar baga de seam& la ceea ce
am sa 11 spuiii, cad d'aci aterna fericirea §i nenorocirea ta.
Ascult, Maria ta.