VOLUMUL

21
.se prefacu ca iu observase simtimentul de reprobare qi de ura
,a1 nobilei copile.
Asa dare, to urasti pe Postelnicul ? adaose el.
Si de undeli vine aceasta, ura, fata mea ?
Ura cea neimpacata ce am asupra acestui ticalos imi
nine mai mult din prevedere.
Poate ca to ineli, fata mea.
Nu tats, nici de cum. Un om care acum doi, trei ani
nu era de eat un ticalos ciohodar, ce tremura de frig dinaintea
mail caselor noastre, aar acum inoata in atlasuri, catifele
i samuri, nu poate fi de cat un nemernic. Acesta'mi o zice
cugetul i o cunosc chiar din vorbirile domnii-tale cu Serdarul
D... Nu esti domnia-ta acela care ziceal Serdarulul ca acest
lanariot n'a dobindit nimic de la stapanu-sea, de cat prIn
slujbele mirsave i umilitoare ce a saversit Domnitel Ralu ri
beizadelei ? Dar bine, tats, cum voesti acum se, unesti pe unica
to copila cu acel ciocol mirsav, care a venit ad la not cu t6te
desfrinarile i hotiile din Fanarul lui, care fura si despoaie
,pe lume zioa in ameaza mare, ale carui math pastreaza Inca
mirosul nesuferit al curelelor butcei lul Caragea. Mai bine me
vol ingropa de via intr'o manastire i imi voin plange in singuratate
nenorocirile mole, de cat se, primesc a fi sotia celui
mai necinstit dintre ciocoil lul Caragea.
Batranul boier, auzind aceste cuvinte pronuntate de Maria
cu atata ura gi dispret, tresalta de bucuria ; apoi privind pe
juna copila cu un aer plin de aulceata, ii zise :
--A Vino in bratele mele, copila, vrednica de sangele mo-
silor i stramosilor nostri. De astazi inainte nu al a to teme
de nimic ; neimpacata ura ce al asupra acelui grec marsav imi
da inima de ajuns ca sa, me impotrivesc poruncilor i infricolarilor
lui Caragea. Mangaie-te, fata mea, i nadajdueste in dra