VOLUMUL

234
§i a plecat en dumnealui.
ET bine n'ai putut qi to s'o 'ntrebi unde se duce
Am intrebat'o coc6ne.
Si ce 11-a respuns ?
Mi -a spus ca se duce sa se eunune cu coconu Dinu..
Cand ?
Astazi.
Undo ?
Nu me lua iute, coconasule, ea mo zapOcese.
Spune-mi curia.
La biserica Lucaci.
La ce teas ?
La doe -sprezece din nOpte; dar sä nu'i spul coc6ne; ca-nt
pune amide.
Fanariotul privi orologiu, §i vOzend ca se apropia oracununiel,
e§i pe Aorta si alerga cat putu ca ea intimpine reul.
Cknd ajunse la biselica Lucaci, ceremonia cununiilor era pe la,
Isaia danueste, dupa cum zice proverbul. El intra in biserick.
numai in anteriu si in fermenea, cael giubeoa '§i-o scosese din
causa mares calduri. Fata sa de fel bruni devenise intoemai caa
unui faur de fer din causa prafului ce se pusese pe densa,
in grozava alergare; ochii sel alts data negri incadrafi cu un
alb perfect, acum eraii rosil ca sangele si esprimaii ferocia tigrului
iritat pane la eel mg inalt grad.
Cum intra in biserick se repezi cu furia aspra lui Muria
si a Duduchi, earl vezendu'l atet de mult iritat §i gata a'i sugruma
cu mOnele sale cele robuste, intrara in altar, qi se pusera sub
apkarea inviolabila a religiunei. A ! a! ti]harilor, zise el. V'all
ascuns in altar ca sa, scipati de furia mea ? dar sciti vol
netrebnicilor, ca sunt in stare sa ve hrapese chiar din bratele lul
Christos, sail din ghiarele satanii, ca sa'mi sting focal rasbunkii.