VOLUMUL

-- 165
-veghere si de lacrami. Ea strLtea aleele cofundata in visurile
inimei, si cate o data se oprea in loc si privea grupele de iasomii
si vitele ce se incolkeaii pe arbori formand figuri fantastice
si gratiOse.
Femeile, observand starea in care se afla copila si nevoind
sa'l turbure gendurile, remasera mai in mina si schimbara intro
dinsele vorbele urmatOre:
Ai ! co zici tu, Stanco ? Mie mi se pare ca cuconita are
zmeil ? Nu vezi tu ca slabesce din zi in zi ? a ajuns ca o
scandura.
Ce spui tu, fa nebuno ? Nu are nici zmeti, nici lipitura.
Ce are dar ?
I-a cazut dragostea pe granaticul cuconului. Asta e totul.
Ce spui tu, fa ? pe cuconul Gheorghe ?Da scia sa aleg;1. ;
nu e prOsta fetita.
Asa e, precum zici ; dar sa vedem bofarul o s'o dea dupa
dinsul.
Da de ce sa n'o dea ? ce are cuconul Gheorghe ? Nu e
frumos ? Nu e pricopsit ? Auzi acolo !
Conversatia for se intrerupse prin venirea Bauului de la Bisena.
Maria, cum v6zu pe tata-sal intrand in grading, isi compuse
45re cum fisionomial si ii saruta mana cu respect ; dup6 aceia,
ta dote ordin sa adua cafeaoa si dulceata in kiosk.
In timpul acesta, belranul suia cu gravitate sca'rile kioskului
airmat de Gheorghe si de serdarul D***, amicul Ail de cask.
Femeile aduserg tavile cu dulceata si cafea, si deters tuturor,
incepand de la Banul ; apol so dusera, ca sa dea loc ciubucciilor,
sa'si fact marafetul lor.
Cat tinu aceasta ceremonia, Gheorghe si cu Maria 4si aruncaii
din timp in time cate o ciiutatufa de amor cu asa de putina