VOLUMUL

88
vitate cu total dolma, wise bietulul vataf :
Afara, miselule ; si null mai cake piciorul prin curtea
mea, call vol inmuia spatele cu bataia.
Pe cand vtitaful esia pe usa, disperat ca 'si a compromis viitorul,
ark' eel putin si scape pe stapana-soil de nenorocire si
de deson6re, o butte cu cal albi intra in curtea Postelnicalul,
si dinteensa 6*i. o femeig inveluita, care se sui pe scan' cu cea
mai mare iut6la.
Acesti femeia era Duduca. Ea simtise de mult ca vetaful o
spioneaza, si printr'o coincide*, norocia pentra dinsa, ea
avuse chiar atunci ideia de a veni la Postelnicul ca si preintempine
furtuna ce banuia ca pito sa, se radice asupra Capului
el.
Cum intra in cask, isi sc6se maloteoa sa blanita cu samur,
si radicand v6lul dupe obraz lask sa se vaza acele frumuseti
incantatOre care rapisera atatea inimi. Era insi in trasurile fetei
el ceva care dovedea o agita4inne interiora forte mare. Postelnicul
simti acesta si prevezand chiar din neasteptata el venire
ca o sa se intample ceva, o privi cu amor si wise :
Vino langa mine, angerul men, lumina ochilor mei !
GrOca respunse printr'un suspin, dar nu se misca din ke.
Ce al, Duducuto, to oftezi ?
N'am nimic.
Acosta nu se poate, sufletul men ; spune de ce esti trista.
IVI lipseste ceva ? to -a sup6rat cfne-va ? spune.
Greca incepu sa plinga si inecatk de suspine, ii zise :
Am venit sk'ti spul ca de astazi inainte nu mai cunt
amordza domniel tale ; m6 duc la calugaria.
§i di, ce, inima mea ? adaose Postelnicul cu mirare.
§til domnia to prea bine.
Sa n'am parte de ochil mei clack still. ceva.