VOLUMUL

CAP. VI.
/PO CR/ Til IN LUPTA
A doua zi dupe intrevorbirea confidentiall dintre Postelnicur
Andronache si Dinul Paturica, acest din urma strabatea strada
Calitel cufundat in meditatiuni serioase. Preocupatiunea lui era
atat de mare, in cat de multe on se lovea piept in piept cu
trecatoril dupe drum ; dar pe dud se afla in dreptul caselor
lui Armas M. fu atras de sunetul eel nasal si ascutit al unei
voci ce striga : Dinule ! he, he, Dinule ! is fa-te in cone,
/trengarule ; unde-al plecat asa de dimineata ?
Paturica, desteptat din asopimul in care se afla, se uita in
toate partile, si vezand la poarta acelor case un omulet cu
statura scurta si groasa, cu fats rotunda intocmal ca o lung
plina desemnata pe pared ; cu ochil mid ca de tatar, cu nasal_
turtit si cu gura larga, armata cu piste ding mid stricati, re
cunoscu intrInsul pe Niculaita, vataful de curte al armasului,
carele, mai norocit de cat dansul, incepuse de milt timp a
zeciui averile stapenului sap si acura nu astepta de cat rangul
de Vtori Vistier drept plata ostenelilor sale, si supranumele
de Buclukci boier pentru utultele siretlicuri § i incurcaturi ce,
cam.
Paturica trecu drumul si salute pe ingamfatul fatal ea o
inchinaciune pana la pamant.