VOLUMUL

265
Dar bine, nu to temi de mania Domnului Tudor ?
Nu m6 tom de loc, pentru ca d'oi iscali sail n'oi iscali,
tot una face.
De ce ?
Fund ca isealind, plates° cu capul on ce neorinduiell
Tor face panduril de sub capetenia mea ; de nu voi iscali, mai
x66, caci Tudor m6 va spinzura ca pe un nesupus L.
Bine ziel tu, m6 Enescule.
Auzi acolo, relua Urd5,reanu ce tame pin'aci. Auzi vorba,
sa r6spundem not de faptele neferilor nostri ; dar am Iazut ostirea
lui Cutusof, ostirea imparateasca, cu hasna mare de bath,
cu zaherele dupa dinsa, cu doftcri, cu spiteril ; si cu t6te a-
-cestea ostasii spargeaa plavalii, fuaii fete si nu li se tab, capul,
aid il punea in spinzuratOre precum pune Tudor pe neferiO
mostri, ce nu suet de cat niste copil adunali dupa cum s'a
putut qi Ara cea mai mica cunostiga despre datoria ostaseasea.
Lirdareanul are dreptate, zise Enescu, reluind vorba. Nol
earn descarcat ping acum nici o pupa in vrajmasil larei, si
vre-o cite va sute dinteal nostri au cazut jertfa miniei lui Tudor.
Asta este o zavera tainica impotriva vigil n6stre si nimic mai
milt. Pentru aceasta ne-am parisit not pVintil §i pacinicile
Indeletniciri, ca si ne omOre ca pe niste vite ?
Ce trebue dar sa facem ? rostira toff capitanii de °data,
Aintind ochil asupra Enescului si stritingind manerele iataganelor
cu convulsiune.
SI nu iscalim neomenosul inscris ce ni se cere.
Si nu'l iscalim, repetara tinerii ostasi.
Jurati ?
,Turam.
In momentul dud eel patru capitani intorceaa fgele catre
risarit si ingenuchiaa si jure, o lovitura se auzi in usa easel.