VOLUMUL

-
1,89 -
Dumnezeule ! cat esti de frum6sa Duduco, esclama el cu
ochil retaciti, si
frum6sei cochete
cercand cu mana tromuratore sa apuce pe
Razi de mine, coc6ne Andronache, di nu sunt atat de
frumOsa precum zici.
Nu, Duduco, ite spui adev6rul.
Gr6ca se pled, si'l grata pe obraz cu un transport de amor
preficut, Ilia mana lui intr'ale sale si o acoperi de sarutari,
apoi cazu in niste medit4uni, pe care fanariotul le talmace,a
in multe chipuri, dar tote in fav6rea amorului soli.
Mai multe scene de un amor delicios se petree intre &Mush',
dar dud greaca crezu ca, a sosit timpul sa dea lovitura decisiv5,
se preracu intr'o afinca intristare, ofta, cu o prefacatorie
ce nu s'a mai v6zut pen'acum chiar la eel mal laudati actori
dramatici Ii theatrulul nostru, i v6rsa cate-va lacrami mincin6se.
Fanariotul o privi cu estas i durere de inima, cad din nenorocire
o iubia pens la nebunie. In momentele acestea vicleana
femeik, sc6se o gevrea alba din buzunarul unef scurteice blanita
cu cacom alb, si '41 sterse ochil, apoi imbralisa pe fanariot §i
incepu a'l skuta cu buzele el cele rumene i arzatoare ca focul.
Aceste fine prefacatoril puse pe fanariot intro posiliune fOrte
critics ; el nu scia la ce sa atribue lacramile i furiile de amor
ale amantel sale.
Greaca incepu iarisi a ofta si a Magma.
Ce al Duduco, de ce plangi i oftezi ? o intreba fanariotul cu
un aer in care se vedea disperarea i curiositatea. Spune'mi
tine te-a sup6rat ?
N'am nimic, nu m'a sup6rat nimeni.
De ce plangi dar ? De ce oftezi ?
Bang nenorocirile mole.
Si care nenorociri; nu to imbrac ! daft de mancare