VOLUMUL

290
Cintisa si petrulelul faceaii sh resune colnicele prin vocea for
ascutita dar plinh de dulceath ; ciocirliile se inhltaii in aer
intoemal ca n4te mid bombe, apoi se opreaii in loc §i Wand
din aripi, umpleau aerul de melodi6sele for einthri. Prepelitele,
aceste inocente si fricOse phshri, ce se ease §i mor in iarba
livezilor, §i in frunzele cele dese ale dumbrhvilor, prin vocea
for monotonh, dar ritmich, parea ca servh de regulator al cadente-
lor acestul concert divin.
In aceste momente, caild natura intreagh phrea ca inalti
rugi de multumire catre creatorul el, cei dol slujitori de §i dedati
cu asemenee sublime spectacole, nu ramasera nesimtitori
a priveli§tea ce'l inconjura. El se oprira. pe loe §i priviri in
ikeere magnifica panorama ce 'le absorbise simtirile, iar mai in
urine unul din ei rupse fheerea.
De multe on am trecut prin plaiul acesta, mei tidal;
dar nici °data nu mi s'a parut atat de mindru ca astazi : muntil
dare d'nOth iin parh de foe, pasariile ciripese cu mai multi
dulceath de cat alte (NI ; chiar apele Doftanel par ea dorm. Ce
mindrete !...
.A.§ia este, mg Vlde, We aunt precum zici, dar en nu
simt ; 5m1 e inima inchish.
ti
§i de ce, me Badeo ?
De multe, mare !
Ti o fi mincat lupul vre o vita, sail te-o fi pradai za-
pciu ?
Nu mi s'a intimplat nici una din cite zici.
Ce al dar de qezi a§ia bosumflat
Ia m gindesc la bietu1 cocenu Dinu, fostul natru Ispravnic,
ca aunt trel luni de Cand §eade inchis la ocna 'phrisita.
Lash sa §eazi, ca prea era nem'ilostiv 91
'hfipitoY ; ipa
judetul in mina lul ca br6sca in gura qearpelui: