VOLUMUL

92
tinstit @i en durere de inima de averea stapanului BM, el se
inratisa dinaintea lui si 'I date socot611 de toate m6surile ce
luase.
Grecul asculta cu bucurie Vito proiectele de °commie ce
inratisa ciocoiul ; apol exclama en o multumire invederati :
Bravo, Dinule ! aferim, copilul mai! cum ingrijesti to
de averea n ea, asa s ingrijasca Dumnezeil de tine.
Aceste bine cuvintari de al caror inteles ecuivoc un om cu
frica lui Dumnezeii s'ar fi inspaimantat, nu facura nici o impresiune
in inima ciocoiului ; el pled capul in jos spre semn de
multamire si zise :
Stapane, tot ce am Meat pentru domnia ta, nu este de
cat un mic semu de multumire pentru multe faceri de bine ce
ai saversit asupra nevredniculdi teil rob. Alta mai am sa
spui Panevgheniei tale.
Spune, Dinule ; sa vedem.
Domnia-ta al mosii, vii, livezi de pomi, helestaie si zalhanale.
Asa precum zici ; am din toate acestea.
EI, bine! stapane, trebuie sä facem cercetare pe la
tote aceste acareturi, caci poate sa, fie calcate de vecini ;
poate ca arendasii taia padurile, strica livezile de pomi, hag
morile si hanurile in neingrijire Qi, bine vezi domnia ta, acestea
aduc derapanarea starfi mariril tale. Trebuie dar sa tram* un
om credincios sa cerceteze,
-bite acestea.
§i sl'ti aduca soil* lamurita despre
Ai dreptate, Dinule, $i iata Yti poruncesc ea chiar de
inane sa pul In lucrare aceasta cercetare.
Conversatiunea ac6sta se intrerupse prin venirea Postelnicului
Ylahuti, ca si invite pe fanariot la masa ce
imparatesc in pricing haraciulii...
dedea tramisului
'I