VOLUMUL

93
A doua zi pe la gepte ore dinmineata, un tin6r, imbracat en
haine arnau4e01 fOrte galante, §i insotit de dou6-zeci §i dud
indiclil sub comanda marelui Satirgi-Ba§a al Camara§iei strabateati
intinsa padure a Vlisiel.
Era pe la mijlocul lul Maili; aerul duke al diminetil, imbalsimat
de mirosul florilor s6lbatice qi de acel parfum ricorosal
frunzelor de curind crescute, ritspandea peste tot o suflareinvitatoare
; pasarelile, saltind prin crane, cantaii acele melodil
sublime, care inspira in inima omului, §i melancolie §i placere.
Pe and calatoril i0 urmaii drumul in tacere, de odata seauzi
ie§ind dintre desi§ul padureI, o voce care data cu multi
expresiune, o melodie intristatOre §i eroica.
and cortegiul ajunse destul de aproape spre a deosebi cuvintele
cIntaretulg, el se opri de sinesi ca sa pita asculta aces%
balada, caracteristica pentru timpil de atuncI :
,Frunza verde de secark
Nu mal e dreptate 'n Cara.
De dal jalba la Domnie,
Te treze§ti la spatarie
Si d'acolo la divan
De 'V perzi vieemea cite -un an.
Frunza, verde de molotru !
Daca asta, zi sunt in codru,
Cu pistol la cingatoare
Si on flinta pe spinare,
De ce nu m6 'ntrebi, cre§tine,
SI 'ti spul focul ce-arde'n mine ?
Am avut mama §i tata,
Casa mare 'ndestulati,
Zece vite in co§ar
Si parale in buzunar ;
Dar grecul afurisit
Tot ce-am avut mi-a rapit ;
Pirintl, nevasta, copii
Nu 'ml a mai limas pe lume