Corelatii biologice, clinico-farmacologice si psiho ... - Gr.T. Popa
Corelatii biologice, clinico-farmacologice si psiho ... - Gr.T. Popa
Corelatii biologice, clinico-farmacologice si psiho ... - Gr.T. Popa
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
CORELAȚII BIOLOGICE, CLINICO-FARMACOLOGICE ȘI PSIHO- COMPORTAMENTALE ÎN<br />
RELAȚIA TULBURĂRI HIPNICE- DEPRESIE<br />
<strong>farmacologice</strong> a depre<strong>si</strong>ei, în funcţie de inten<strong>si</strong>tatea şi particularităţile clinice ale acesteia (210).<br />
Administrarea acestor substanţe, a permis, cu timpul, constatarea unor evoluţii clinice<br />
diferenţiate, ajungându-se la nominalizarea unor forme de depre<strong>si</strong>e, ca fiind cu evoluţie cronică<br />
sau cu rezistenţă farmacologică. De asemenea, administrarea acestor substanţe a sugerat<br />
existența unor neurotransmiţători şi a unor mecanisme de neuroreglare implicate în etiopatogenia<br />
depre<strong>si</strong>ei.<br />
În prezent, ca primă linie în tratamentul depre<strong>si</strong>ei se utilizează unul dintre antidepre<strong>si</strong>vele<br />
din clasa ISRS (inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină) - sertralină, paroxetină, fluoxetină,<br />
fluvoxamin, citalopram, escitalopram - sau din generaţia mai nouă cum ar fi inhibitori ai<br />
recaptării serotoninei şi a noradrenalinei - venlafaxină, doxepină (119).<br />
1.11.2. Terapia electroconvul<strong>si</strong>vantă (TEC)<br />
Chiar și la momentul actual terapia electroconvul<strong>si</strong>vă rămâne unul din tratamentele cele<br />
mai eficiente în bolile p<strong>si</strong>hiatrice, cu o rată a raspunsului ce variază între 60-90%. Noile<br />
îmbunătățiri aduse tehnicii optimizează și efectele secundare legate de tulburările cognitive ce<br />
putea apare destul de frecvent post- TEC. În același timp, TEC pare să realizeze remiterea<br />
<strong>si</strong>mptomatologiei înaintea antidepre<strong>si</strong>velor indiferent de clasa terapeutică studiată, mai ales în<br />
cazul pacienților vârstnici sau în cazul depre<strong>si</strong>ei p<strong>si</strong>hotice.<br />
1.11.3. Privarea de somn<br />
Privarea de somn este eficientă în depre<strong>si</strong>ile primare uşoare şi moderate. Este un<br />
procedeu fără riscuri şi extrem de ieftin. Poate fi utilizată atât în condiţii intraspitaliceşti cât şi<br />
ambulatorii. La bolnavii respon<strong>si</strong>vi la tratament, poate apărea o remi<strong>si</strong>e uşoară deja după prima<br />
noapte (205).<br />
1.11.4. Terapia cu lumină („light terapy”)<br />
Fototerapia este eficientă mai ales în depre<strong>si</strong>ile cu pattern sezonier. Bolnavul este expus<br />
timp de 1-3 ore la o lumină de 2500 Lux (aproximativ de 200 ori mai intens decât lumina<br />
ambientală) de obicei în orele de dimineaţă (103).<br />
1.11.5. P<strong>si</strong>hoterapiile în depre<strong>si</strong>e<br />
Din tratamentul depre<strong>si</strong>ilor nu poate să lipsească o p<strong>si</strong>hoterapie adecvată. Pe lângă<br />
metodele cla<strong>si</strong>ce dinamice, în prezent sunt preferate terapiile cognitive.<br />
O mare parte a depre<strong>si</strong>vilor se pot trata numai cu p<strong>si</strong>hoterapie, mai ales distimiile legate<br />
de structura personalităţii. Acestora li se poate recomanda meloterapia, care se presupune<br />
că ar fi una dintre cele mai vechi metode de terapie a depre<strong>si</strong>ei, sau terapia ocupaţională<br />
şi creativă care sunt aplicate cu scopul detaşării şi distanţării depre<strong>si</strong>vilor d e frământările<br />
legate de variatele lor evenimente p<strong>si</strong>hotraumatizante. Acestora li se mai pot adauga lectura<br />
unor schiţe, nuvele sau romane adecvate care să stimuleze optimismul, implicarea în activități ce<br />
presupun desenul sau pictura, și care la o mare parte din pacienţi joacă un rol depresolitic şi<br />
anxiolitic important.<br />
1.11.6. Prevenirea recăderilor<br />
Există diferite variante de menținere a remi<strong>si</strong>unii, cel mai adesea vorbind despre<br />
menținerea tratamentului medicamentos un timp mai îndelungat, de aceea se recomandă<br />
continuarea tratamentului un minim de trei luni după dispariția <strong>si</strong>mptomatologiei. Este necesară<br />
urmărirea pacienților pe tot parcursul tratamentului și augmentarea dozelor atunci când se<br />
con<strong>si</strong>deră necesară această opțiune. Cu toate acestea, deseori, observăm per<strong>si</strong>stența<br />
<strong>si</strong>mtomatologiei în pofida tratamentului administrat corespunzător<br />
10
Change language