Corelatii biologice, clinico-farmacologice si psiho ... - Gr.T. Popa

CORELAȚII BIOLOGICE, CLINICO-FARMACOLOGICE ȘI PSIHO- COMPORTAMENTALE ÎN
RELAȚIA TULBURĂRI HIPNICE- DEPRESIE
8. Insomnia și depresia acționează într-o manieră complexă, aditivă, în timp ce insomnia
crește vulnerabilitatea la depresie, depresia este frecvent asociată cu alterarea ritmurilor
circadiene și sociale.
9. Bazele etiologice și neurobiologice comune ale insomniei și depresiei explică
concomitența lor diagnostică și evolutivă.
10. Tulburările ritmului somn veghe determină tulburări afective din trei perspective:
a. în primul rând, tulburările de somn sunt o marcă a depresiei;
b. în al doilea rând, prezenţa insomniei este direct legată de severitatea şi evoluţia
tulburării afective;
c. în al treilea rând, am observat că tramentul eficient al tulburărilor de somn creşte
premizele pentru inducerea remisiunii afecţiunii.
11. Insomnia din depresie poate avea cauze intrinseci sau extrinseci. Cauzele extrinseci
includ probleme de igienă a somnului, abuz de droguri, stress situațional. Afecțiunile intrinseci
includ insomnia idiopatică sau primară, sleep apneea obstructivă, tulburările de ritm circadian, și
poartă numele de insomnie psihofiziologică.
12. Insomnia asociată depresiei este în general manifestă prin 3 elemente:
a. dificultate în instalarea somnului;
b. dificultate în menținerea stării de somn;
c. scăderea duratei somnului.
13. Instabilitatea simptomelor insomniei și variabilitatea lor în funcție de fiecare pacient în
parte amplifică problemele legate de diagnostic și tratament. De obicei, insomnia asociată
depresiei are aceeași durată cu episodul depresiv, iar remisia simptomelor depresive nu este
întotdeauna însoțită de remisia tulburărilor de somn.
14. Agenţii terapeutici cei mai eficienţi trebuie să iniţieze şi să menţină starea de somn, să
amelioreze calitatea şi arhitectura normală a somnului, să crească performanţa diurnă a pacienţilor
supuşi unor astfel de terapii şi să scadă riscul de interacţiuni medicamentoase, de toleranţă, abuz,
dependenţă sau efecte de rebound.
15. Tratamentul insomniei trebuie individualizat funcție de caz, acest lucru bazându-se pe
natura și severitatea simptomelor și pe etiologia și diagnosticul clinic din momentul evaluării
pacientului.
16. Medicația antidepresivă și psihoterapia structurală sunt tratamente eficiente ale
tulburărilor depresive.Terapia adecvată trebuie să reducă simptomele depresiei și să
îmbunătățească starea pacientului. Tratamentul de elecție este condus după experiența și
preferința individuală a medicului terapeut.
17. În cazul depresiilor majore, instuirea tratamentului și modalitatea terapeutică trebuie să
fie agresive chiar dacă depresia apare în cadrul unor comorbidități somatice. Persistența
simptomelor depresiei întunecă prognosticul afecțiunilor asociate cum ar fi de exemplu cazul
afecțiunilor cardiovasculare sau neoplazice.
18. Alegerea unui AD ar fi de făcut ţinând cont de spectrul simptomelor pacientului
comparativ cu profilul de efecte secundare ale medicamentelor sau folosind un antidepresiv la
care pacientul sau o rudă a acestuia au răspuns favorabil în trecut. Alegerea unui medicament care
este eficient, comod de administrat şi bine tolerat va ameliora probabilitatea atingerii şi menţinerii
unei remisiuni complete.
19. Antidepresivele cu efect secundar hipnoinductor au un efect de accentuare a sindromului
obstructiv din sleep apnee, motiv pentru care la acești pacienți este indicat a nu se aplica o astfel
de terapie.
20. ISRS sunt considerate ca având un efect sedativ mai redus decât antidepresivele triciclice,
dar majoritatea pacienților susțin ameliorarea semnificativă a somnului în timpul unei astfel de
terapii.
44