Corelatii biologice, clinico-farmacologice si psiho ... - Gr.T. Popa

CORELAȚII BIOLOGICE, CLINICO-FARMACOLOGICE ȘI PSIHO- COMPORTAMENTALE ÎN
RELAȚIA TULBURĂRI HIPNICE- DEPRESIE
Au fost elaborate o serie de ipoteze privind funcțiile somnului care se bazează pe ideea că
starea de trezire reprezintă o modificare oxidativă la nivelul structurilor cerebrale. S-a afirmat, de
exemplu, că somnul permite eliminarea radicalilor liberi acumulați în structurile cerebrale în
timpul stării de veghe.
În timpul somnului uridina și glutationul facilitează detoxificarea creierului prin
stimularea transmiterii GABA-ergică și inhibarea trasnmiterii glutamat-ergică.
Într-o serie de tulburari mentale (maladia Alzheimer, boala Parkinson, schizofrenia,
autismul), a fost evidentiață persistenţa unui stres oxidativ (79).
3.3. Corelaţii farmacologice între tulburările hipnice şi depresie
Prezenţa insomniei între acuzele unor tulburări psihiatrice şi somatice a dus la
catalogarea acesteia ca "organică". Dovezile limitate privind cauzalitatea ar face mai adecvată
utilizarea termenului de insomnie comorbidă, ceea ce ar modifica şi modul de o trata. Chiar şi
episoade scurte de insomnie acută necesită tratament deoarece afectează funcţionarea diurnă, iar
insomnia netratată poate evolua spre o forma cronică. O dată ce insomnia este o acuză
subiectivă, factorul major în determinarea severităţii şi a tipului de tratament este gradul de
afectare diurnă (167).
Tulburări ale ritmului de somn determinat de medicamente
Cum corpul uman nu este un organism static sau constant, funcţia sa în timp şi răspunsul
la anumite droguri variază temporal. Astfel, efectul terapeutic şi toxic al administrării anumitor
droguri depinde de dozaj şi de timpul de administrare, definind o ştiinţă numită
cronofarmacologie care se ocupă cu studiul relaţiei dintre ritmul circadian, timingul administrării
de droguri şi implicaţiile clinice (40, 49).
Din momentul administrării unui drog până în momentul eliminării acestuia,
componentele sale acţionează asupra a numeroase sisteme şi organe incluzând intestinul,
sistemul cardiovascular, ficatul şi rinichii (39).
Farmacocinetica adică absorbţia, distribuţia şi eliminarea drogurilor este subiect al
variaţiilor circadiene. Răspunsul tisular la un anumit drog care se poate reflecta în numărul de
receptori sau situsuri de reglare, în numărul de celule target sau activitatea lor metabolică
exprimă ritmul circadian. Modificările efectului unui drog atunci când este administrat la
intervale temporale diferite pe parcursul a 24 de ore alterează variaţia circadiană a farmacocinetii
şi răspunsului tisular. Timingul adecvat al administrării unui drog potenţează acţiunile sale
terapeutice şi diminuă apariţia efectelor secundare colaterale. Din acest motiv trebuie cunoscut
calendarul cel mai avantajos potrivit căruia poate fi administrat fiecare drog. Se ştie că droguri
cu diferenţe minore în structura lor trebuie manipulate diferit în diferite structuri anatomice (21,
60).
16