Corelatii biologice, clinico-farmacologice si psiho ... - Gr.T. Popa

CORELAȚII BIOLOGICE, CLINICO-FARMACOLOGICE ȘI PSIHO- COMPORTAMENTALE ÎN
RELAȚIA TULBURĂRI HIPNICE- DEPRESIE
Iniţierea şi menţinerea somnului
81,71% (67 cazuri) dintre pacienţi au prezentat dificultăţi în iniţierea somnului în primele
5 zile de la debutul terapiei, ceea ce înseamnă o eficienţă semnificativ scăzută a administrării
tratamentului în prima săptămână.
Din totalul celor 82 de pacienţi, 91,46% (75 cazuri) au declarat că s-au trezit de 5-7
ori/noapte în primele 2 zile după iniţierea tratamentului, numărul de treziri diminuând progresiv
în primele 7 zile.
75,61% (62 cazuri) dintre pacienţi au declarat că în primele 3 - 4 zile de la iniţierea
tratamentului s-au trezit mai devreme decât de obicei fără a le fi însă afectată activitatea diurnă.
Din aceste rezultate putem concluziona că în prima săptămână după iniţierea
tratamentului există o latenţă semnificativă a acţiunii terapeutice şi o scădere a eficienţei
somnului comparativ cu 3 săptămâni de la debutul tratamentului (rezultat confirmat de testul
Mann Whitney U). (tabelul 7.13)
Tabelul 7.13. Testul Mann-Whitney U pentru testarea diferenţei semnificative între
eficienţa somnului la 5 zile şi la 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului
Rank Sum Rank Sum U Z p-level
eficienta & timp 857,0000 981,000 378,0000 -0,368 0,010975
Analiza rezultatelor obţinute nu a relevat diferenţe semnificative în funcţie de apartenenţa
la o grupă de vârstă sau de sex.
Evaluarea pacienților funcție de tipul de droguri administrate
În funcţie de tipul de droguri administrate, cei 82 de pacienţi au fost împărţiţi în 2
subloturi, după cu urmează:
Sublot 1 – pacienţi trataţi cu antidepresive de tip inhibitori selectivi de recaptare a
serotoninei (ISRS) şi benzodiazepine (47 cazuri);
Sublot 2 – pacienţi trataţi cu antidepresive cu efect secundar hipnoinductor (35 cazuri).
Sublot 1
Repartiţia pacienţilor din sublotul 1 funcţie de antidepresivele de tip ISRS utilizate a fost:
Escitalopram (20 cazuri);
Sertralina (16 cazuri);
Paroxetina (11 cazuri).
O altă clasă de medicamente utilizate au fost benzodiazepinele.
Pentru tratamentul insomniei în cazul primului sublot s-au utilizat următoarele
medicamente din clasa benzodiazepinelor (fig. 7.12):
Diazepam (comprimate de 5 şi 10 mg, fiole de 10 mg) (7 cazuri);
Nitrazepam (comprimate de 2,5 şi 5 mg) (3 cazuri);
Lorazepam (comprimate de 1 mg) (5 cazuri);
Alprazolam (comprimate de 0,25 şi 0,5 mg) (17 cazuri);
Bromazepam (comprimate de 1,5 şi 3 mg) (6 cazuri);
Clonazepam (comprimate de 0,5 şi 2 mg) (9 cazuri).
30