Corelatii biologice, clinico-farmacologice si psiho ... - Gr.T. Popa

CORELAȚII BIOLOGICE, CLINICO-FARMACOLOGICE ȘI PSIHO- COMPORTAMENTALE ÎN
RELAȚIA TULBURĂRI HIPNICE- DEPRESIE
subestimarea dimensiunilor epidemiologice ale celor două acuze. Se pare că numai o treime
dintre persoanele depresive solicită asistenţă pentru această simptomatologie într-un serviciu de
psihiatrie, iar procentul pacienților cu insomnie care solicit ajutor este și mai mic.
Rezultatele unor studii mai vechi arată că detecţia şi diagnosticul depresiei diferă mult în
funcţie de specialitatea diverşilor clinicieni. Se pare că psihiatrii au identificat de două ori mai
multe cazuri faţă de medicii din alte specialităţi medicale, dar nici în cazul serviciilor psihiatrice,
detecţia nu a depăşit 75%.
Stabilirea şi menţinerea unei colaborări terapeutice cu pacientul și familia lui
Colaborarea cu pacientul este baza succesului terapeutic. La momentul actual mutiple
cercetări s-au axat pe evidențierea evoluției bune a pacienților care au avut parte de o relație
suportivă cu terapeutul lor. O relație bazată pe încredere între terapeut şi pacient, duce la o
aderență crescută a pacientului iar de partea medicului îi permite a afla pe parcurs cât mai multe
informaţii care personalizează pacientul, fiind favorizată în acelaşi timp o urmărire prospectivă a
evoluţiei bolii.
Principii de management terapeutic al insomniei din depresie
Insomnia, fie că este parte a sindromului depresiv, fie un efect secundar al medicației
necesită întreaga atenție a clinicianului datorită problemelor puse de complianță și frecventa
absență a rezoluției în ciuda efectului relativ favorabil a stării afective conferită de administrarea
medicației antidepresive.
În a doua jumătate a anilor ’90, psihiatrii au conștientizat faptul că supresia somnului
REM nu este în mod necesar o expresie a eficacității tratamentului antidepresiv. În medicina
modernă, mulți pacienți care urmează terapii cu antidepresive continuă să acuze simptome de
insomnie chiar dacă celelalte simptome ale depresiei au fost remise. Din acest motiv este necesar
ca terapia simptomelor insomniei să fie realizată în mod direct și cu atât mai multte mijloace, fie
medicamentoase, fie non-farmacologice, având în vedere că remisia lor scade riscul de recurență.
Recomandări privind obiceiuri pozitive pentru somn
Menţinerea unul program regulat pentru adormire şi trezire: acest lucru ajută atât
procesul cât şi resincronizarea ritmului biologic diurn, asigurând că timpul de când s-a dormit a
fost suficient pentru a maximiza procesul de refacere a organismului;
Efectuarea de exerciţii fizice pe parcursul zilei (dar nu seara). Activitatea fizică ajută
la resincronizarea ceasului biologic, iar efectuarea în lumină naturală creşte eficienţa. Spre
deosebire de această situaţie, atunci când efortul fizic se efectuează seara, are rol de a creşte
vigilenţa.
Expunerea la lumina naturală de dimineaţă: lumina dimineţii are rolul cel mai puternic
în reglarea ritmurilor circadiene;
Scăderea sau eliminarea completă a somnului de după-amiază: acesta previne apariţia
nevoii de somn;
Evitarea stimulanţilor de tip alcool, ţigară, cafea după-amiaza sau seara târziu: cresc
vigilenţa şi scad nevoia de somn;
Stabilirea unei rutine pentru perioada de dinainte de culcare, care să minimalizeze
vigilenţa;
Evitarea privitului la ceas pe perioada nopţii;
Evitarea şederii în pat în afara perioadei în care se doarme, etc
42