UROLOGIE - Cursuri Medicina
UROLOGIE - Cursuri Medicina
UROLOGIE - Cursuri Medicina
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Insuficienţa renală în urologie 133<br />
concomitent, poate fi remarcată simptomatologia unei maladii multisistemice, cum ar fi<br />
eritem cutanat, pericardită şi artrită în lupus eritematos sistemic. Majoritatea pacienţilor cu IR<br />
au HTA secundară hiperhidratării, dar, în unele cazuri, hipereninemia este responsabilă de<br />
creşterea semnificativă a presiunii sanguine. Tahicardia şi tahipneea sînt manifestări ale<br />
anemiei şi acidozei metabolice, iar halena uremică, pericardita, semnele neuro-psihice<br />
(asterixis, obnubilare) şi neuropatia periferică sînt adesea prezente. Rinichii palpabili<br />
sugerează boală polichistică, iar oftalmoscopia poate evidenţia retinopatie hipertensivă sau<br />
diabetică.<br />
Investigaţii paraclinice<br />
Diureza variază în funcţie de severitatea şi tipul de boală renală, dar volumul de urină<br />
este de obicei scăzut dacă RFG scade sub 5% din valoarea normală. Eliminările urinare de<br />
sodiu devin fixe şi, dacă sînt scăzute, generează retenţia hidrosalină. Sedimentul urinar poate<br />
evidenţia leucociturie, alături de cilindri granuloşi şi hialini.<br />
Hemoleucograma obiectivează anemia, iar testele de coagulare pun în evidenţă<br />
disfuncţia plachetară. Anomalii ale ionogramei sanguine devin evidente cînd RFG scade sub<br />
30 mL/min; astfel, acidoza metabolică progresivă este caracterizată de reducerea<br />
bicarbonatului seric şi asociază hipercloremie şi normokaliemie. Hiperkaliemia este de<br />
obicei întîlnită dacă RFG scade sub 5 mL/min, dacă apar condiţii patologice care predispun la<br />
o creştere a potasiului seric (afecţiuni intercurente asociate cu un catabolism crescut sau<br />
acidoză acută) sau la pacienţi cu boli interstiţiale renale, nefropatie urică sau diabetică, care<br />
dezvoltă acidoză metabolică hipercloremică cu hiperkaliemie, disproporţionată faţă de gradul<br />
IR, datorită scăderii secreţiei de renină şi aldosteron. Factori multipli conduc la<br />
hiperfosfatemie (reducerea clearance-ului renal de fosfat) şi hipocalcemie (scăderea ingestiei<br />
de calciu şi a conversiei renale de de vitamină D2 în forma activă, D3); aceste modificări<br />
conduc la hiperparatiroidism secundar, cu osteomalacie şi osteită fibroasă chistică. Nivelul<br />
seric al acidului uric este frecvent crescut prin scăderea excreţiei renale.<br />
US renală este utilă în determinarea mărimii rinichilor, a indicelui parenchimatos şi în<br />
localizarea ţesutului adecvat pentru puncţia-biopsie renală percutanată. Radiografiile pot<br />
evidenţia întîrzierea creşterii osoase, osteomalacie (rahitism renal) sau osteită fibroasă, alături<br />
de calcificări parenchimatoase sau vasculare.<br />
Biopsiile renale, prelevate percutanat şi examinate prin microscopie optică,<br />
imunofluorescenţă şi microscopie electronică, pot evidenţia fibroză interstiţială nespecifică şi<br />
glomeruloscleroză, alături de modificări vasculare pronunţate, reprezentate de îngroşarea<br />
tunicii medii, fragmentarea fibrelor elastice şi proliferarea intimei, care pot fi secundare<br />
hipertensiunii din cadrul IRC sau nefrosclerozei arteriolare primare.<br />
Tratament<br />
Tratamentul trebuie să fie conservator, pînă cînd pacienţilor le este imposibilă<br />
continuarea stilului obişnuit de viaţă. Acesta cuprinde restricţia dietetică de proteine (0,5<br />
g/kg/zi), potasiu şi fosfor, ca şi menţinerea unei balanţe strict echilibrate a sodiului. Folosirea<br />
de bicarbonat poate fi utilă cînd apare o acidoză moderată, iar anemia poate fi tratată cu<br />
eritropoietină. Prevenirea posibilei osteodistrofii uremice şi a hiperparatiroidismului<br />
secundar necesită o urmărire atentă a balanţei fosfo-calcice, ce poate fi menţinută cu antiacide<br />
ce reţin fosfat şi suplimente de calciu sau vitamină D.<br />
Dializa cronică peritoneală este folosită electiv sau cînd unele circumstanţe (lipsa<br />
accesului vascular) contraindică hemodializa cronică; cateterele moderne permit efectuarea<br />
lavajului peritoneal multiplu. În comparaţie cu hemodializa, moleculele mici (creatinină, uree<br />
etc.) sînt eliminate mai puţin eficient decît cele mai mari (vitamină B12 etc.). Hemodializa<br />
cronică are la bază utilizarea de membrane semipermeabile şi este practicată pe scară largă,<br />
de obicei de 3 ori/săpt, prin şedinţe cu durata de 3-5 ore.<br />
Perfecţionarea tehnicilor de imunosupresie şi a celor de stabilire a compatibilităţii