UROLOGIE - Cursuri Medicina

Adenomul de prostată 87
adecvată. Valorile normale ale debitului urinar sunt:
– durata micţiunii: 12-13 secunde;
– flux urinar maxim: 19 ml/secundă;
– flux urinar mediu: 12 ml/secundă.
În obstrucţia determinată de HBP, durata micţiunii creşte (48-50 sec.), iar fluxul urinar
maxim şi mediu scad semnificativ. Şi volumul de urină evacuat diminuă, deşi durata micţiunii
e cu mult mai mare faţă de normal.
Examenele de laborator completează datele necesare evaluării pacientului. Sunt
obligatorii, deoarece apreciază funcţia renală globală (uree sanguină, creatinină serică,
ionogramă), evidenţiază o infecţie urinară (sumar de urină, urocultură) şi evaluează terenul
(diabet, aparat cardiovascular, respirator, funcţia hepatică); sunt deasemeni importante în
aprecierea operabilităţii (grup sanguin, probe de coagulare, etc).
Diagnostic diferenţial
O simptomatologie asemănătoare cu cea întâlnită în HBP se observă şi în alte afecţiuni:
● cancer de prostată;
● scleroza colului vezical;
● stricturile uretrale;
● vezica neurogenă;
● prostatita acută şi cronică.
Simplificând şi atenuând nuanţele, se poate afirma că valorile ridicate ale PSA (1cm³ de
cancer determină creşteri de 2,3-3,6 ng/ml, de aproximativ 10 ori mai mult decât 1cm³ de
HBP), consistenţa dură (EDR) şi aspectul hipoechogen la US transrectală caracterizează
cancerul de prostată şi-l diferenţiază de HBP. Puncţia biopsie echoghidată şi examenul
histopatologic rezolvă de obicei dilema (cancer sau adenom?). Nu trebuie uitat însă că HBP
poate coexista cu cancerul de prostată. Pentru a exclude cancerul de prostată la un pacient cu
HBP, sunt utile EDR, PSA şi, la nevoie, puncţia biopsie.
La pacienţii cu scleroză de col vezical şi stricturi uretrale, prostata este, de cele mai
multe ori, normală la EDR. În stricturile uretrale nu se observă simptome iritative. În
antecedentele personale ale acestor pacienţi înregistrăm intervenţii chirurgicale prealabile (col
vezical, prostată, uretră), traumatisme uretrale sau uretrite microbiene. Diagnosticul pozitiv al
acestor entităţi se stabileşte prin uretrografie retrogradă şi uretrocistoscopie.
Vezica neurogenă se caracterizează prin contracţii slabe ale detrusorului şi, în
consecinţă, prin reziduu vezical mare şi valori reduse ale fluxului urinar. Cauzele sunt diverse:
neuropatii periferice, diabet, alcoolism, fracturi mielice ale coloanei vertebrale. O
simptomatologie asemănătoare poate fi determinată de unele obstrucţii funcţionale:
dissinergia vezico-sfincteriană, instabilitatea detrusorului. Examenul neurologic şi studiile
urodinamice sunt necesare în diagnosticul acestor entităţi. Prostata este de obicei normală la
EDR iar probabilitatea unui lob median poate fi exclusă prin ultrasonografie.
Prostatitele se caracterizează prin semne de infecţie asociate celor obstructive, apărute la
pacienţi cu uretrită sau infecţie urinară în antecedente. În prostatita acută, prostata este
dureroasă la EDR.
Evoluţia HBP este extrem de variabilă. Boala este cronică evoluând, bine tolerată, ani
îndelungaţi. Alteori există perioade de exacerbare a simptomatologiei, mergând până la
retenţie completă acută de urină, accidente care apar în anumite circumstanţe favorizante
(expunere la frig, alcool, alimentaţie copioasă). Aceste episoade se remit sub tratament şi
simptomatologia se atenuează. Un alt accident posibil, rar observat totuşi, este hematuria
macroscopică, abundentă, produsă prin efracţia venelor de la nivelul mucoasei, care acoperă
adenomul. Evoluţia aceasta lent-progresivă poate fi marcată şi de apariţia unor complicaţii:
● Litiaza vezicală, consecinţă a stazei şi infecţiei urinare, exacerbează simptomatologia şi
determină dureri micţionale cu iradiere în glandul penian. US şi/sau radiografia de arie