UROLOGIE - Cursuri Medicina

30 Traumatismele aparatului urogenital
CISTOGRAFIE RETROGRADĂ
– extravazare a substanţei de contrast (1)
– modificare a formei vezicii (2)
intraperitoneală (1)
RUPTURĂ sau PERFORAŢIE VEZICALĂ
extraperitoneală ( 1+2 )
Complicaţii. Abcesul pelvin sau peritonita pot fi consecinţa extravazării de urină
infectată, dar pot să apară şi după manevre instrumentale intempestive. Mai frecventă este
infectarea hematomului pelvin.
Tratament
Tratamentul constă în cistorafie şi drenajul vezicii cu sondă uretrală Foley. În ruptura
sau perforaţia intraperitoneală, abordul leziunii este transperitoneal. Când leziunea este
extraperitoneală, trebuie evitată disecţia hematomului pelvin, pentru că aceasta poate cauza
înlăturarea efectului de tamponadă hemostatică, precum şi o posibilă infectare a hematomului.
Identificarea şi repararea leziunii, mai dificilă, va fi facilitată de explorarea endovezicală. In
rupturile extraperitoneale mici poate fi suficient doar drenajul vezicii cu sondă uretrală. Se
impune însă monitorizarea atentă a drenajului. O alternativă la drenajul vezicii este
cistostomia suprapubiană, utilă mai ales atunci când există ruptură concomitentă a uretrei
membranoase.
Drenajul vezicii se menţine timp de 8-10 zile, după care sonda uretrală se îndepărtează,
uneori după prealabila cistografie retrogradă care va evidenţia absenţa extravazării. Dacă
urocultura de control va indica o infecţie urinară indusă de cateter, tratamentul acesteia
conform antibiogramei se impune.
TRAUMATISMELE URETRALE
Sunt relativ frecvent întâlnite la bărbat. Uretra feminină este rareori lezată, deobicei
consecutiv fracturilor de bazin. Uretra masculină prezintă două segmente importante:
– uretra posterioară cuprinzând uretra prostatică şi cea membranoasă. Ultima străbate
diafragma urogenitală şi este segmentul cel mai frecvent lezat.
– uretra anterioară învelită în corpul spongios.
Ruptura uretrei membranoase
Este leziunea cea mai frecventă şi cea mai severă prin consecinţele pe care le determină.
Etiopatogenie, anatomie patologică
Ruptura uretrei membranoase (RUM) este secundară fracturilor arcului anterior al
bazinului. Riscul de lezare uretrală este direct proporţional cu numărul fracturilor de arc
anterior şi creşte considerabil atunci când se asociază leziuni ale arcului posterior (disjuncţie
sacro-iliacă etc.). Datorită forţelor care determină fractura de bazin, compresiunea
conţinutului pelvin şi forfecarea diafragmei uro-genitale, vezica şi prostata sunt supuse unui
proces de ascensiune. Acesta este mult accentuat dacă se rup ligamentele pubo-prostatice. Se
produce iniţial elongaţia uretrei membranoase şi, dacă traumatismul este foarte puternic,
ruptura acesteia, incompletă sau completă.
Sediul obişnuit al leziunii este la nivelul joncţiunii cu uretra bulbară. Frecvent întâlnită
este ruptura completă; ruptura incompletă sau elongaţia au incidenţă mai redusă. Hematomul
pelvin (focarele de fractură, leziuni vasculare concomitente) accentuează, în grad variabil,
ascensiunea vezico-prostatică şi decalajul capetelor uretrale. Alte leziuni traumatice sunt