UROLOGIE - Cursuri Medicina

Malformaţiile aparatului urogenital 5
renale (scăderea progresivă a puterii de concentrare), iar testele de clearance renal cuantifică
gradul afectării renale. Este de remarcat faptul că o treime din pacienţii cu boală polichistică
renală sînt uremici la prima consultaţie. Proteinuria şi hematuria microscopică sînt relativ
constante.
US este o metodă excelentă pentru diagnosticul bolii polichistice renale. Aceasta
evidenţiază creşterea semnificativă a dimensiunilor rinichilor, cu multiple imagini transsonice
la nivelul ariei parenchimatoase.
Pe RRVS, ambele umbre renale sînt de obicei mărite, cu apariţia boselurilor pe contur.
UIV oferă date doar cînd parenchimul renal a păstrat o anumită valoare funcţională. Aceasta
va arăta mărimea căilor excretorii renale, ce depăşeşte 2 vertebre, fiind alungite, fine şi
dezorientate. Leziunile sînt bilaterale, dar nu simetrice; calicele sînt lărgite, aplatizate,
alungite şi adesea curbate (încojurînd periferia chisturilor adiacente), cu aspect de trapez,
triunghi, rozetă, „păianjen” sau „gheară de crab”; bazinetele sînt mici, orizontalizate,
implantate în formă de „T” pe axul caliceal sau sînt împinse median sau extern. Tomografia,
efectuată în timpul UIV, evidenţiază multiple imagini hipertransparente, reprezentînd
chisturile.
Scintigrafia renală arată mărirea de volum a rinichilor, conturul lor policiclic şi
numeroase lacune.
TC este folosită pentru stabilirea diagnosticului în cazurile dificile de boală polichistică;
sînt evidenţiate multiple formaţiuni cu perete subţire, pline cu lichid, şi mărimea crescută a
rinichilor.
Diagnosticul diferenţial
Tumora renală bilaterală este rară dar poate mima boala polichistică renală la
urografie. Tumorile sînt de obicei localizate într-o porţiune a rinichiului, în timp ce chisturile
sînt distribuite difuz. TC sau angiografia renală poate fi uneori necesară pentru a face
diferenţierea.
Hidronefroza bilaterală (congenitală sau dobîndită) poate asocia formaţiuni palpabile
în flanc bilateral şi semne de afectare a funcţiei renale, dar US şi UIV, dacă se poate efectua,
evidenţiază imagini diferite de cele întîlnite în rinichiul polichistic.
În boala von Hippel-Lindau (chist cerebelar angiomatos, angiomatoza retinei şi tumori
sau chisturi ale pancreasului) se pot dezvolta chisturi sau adenocarcinoame renale multiple
bilaterale. În scleroza tuberoasă (crize convulsive, retardare mentală şi adenom sebaceu) se
întîlnesc tumori hamartomatoase, ce apar adesea la nivelul pielii, creierului, retinei, oaselor,
ficatului, inimii şi rinichilor; leziunile renale sînt de obicei multiple şi bilaterale, iar
microscopic sînt angiomiolipoame.
Chistul renal simplu este de obicei unilateral şi solitar, iar funcţia renală globală este
normală. Mai rar trebuie făcuta diferenţierea cu chisturile renale multiple, amiloidoza renală,
necroza tubulară acută, pielonefrita, glomerulonefrita sau tromboza venelor renale (rinichi
mărit de volum, dar regulat).
Complicaţii
Creşterea de volum a chisturilor produce dureri lombare cronice persistente, iar retenţia
acută intrachistică (hemoragie intrachistică, supuraţie etc.) produce dureri lombare violente,
creşterea de volum a rinichiului, febră şi IR rapid progresivă.
Hematuria macroscopică poate fi masivă, dar tranzitorie; uneori poate obstrua căile
excretorii prin cheaguri, ducînd la anurie sau retenţie de urină. În situaţii rare, hematuria
macroscopică poate fi atît de activă şi persistentă, încît periclitează viaţa pacientului.
Pielonefrita este o complicaţie comună a bolii renale polichistice. Infecţia chisturilor
este asociată cu dureri lombare şi febră; cînd diagnosticul diferenţial între infecţia chisturilor
şi pielonefrită este dificil, scintigrafia cu galiu-67 citrat va evidenţia cu acurateţe locul
infecţiei. Supuraţia unuia sau mai multor chisturi poate duce la pionefroză şi, mai rar, la