Studiul riscurilor profesionale in industria alimentara si a bauturilor ...

Reglementari tehnice privind verificarea calitatii si receptia
lucrarilor de constructii si instalatii.
5.5.2 Actiuni de prim ajutor
Primul ajutor este un ajutor temporar acordat in caz de
urgenta pentru salvarea vietii, prevenirea unor complicatii
ulterioare si ameliorarea suferintelor pana in momentul in care
un serviciu medical adecvat poate sa intervina. Acordarea
de prim ajutor va fi facuta doar de personalul desemnat si
instruit din cadrul companiilor (capitolul 3, sectiunea a 3-a,
art. 10 si 11 din Legea 319/2006) iar in lipsa acestuia de
orice persoana aflata la locul accidentului si care are notiuni
de baza (cele din documentarele de instruire periodica)
privind acordarea primului ajutor.
Trebuie subliniat ca de atentia imediata si de calitatea
primului ajutor primit, depind starea si evolutia ulterioara a
leziunilor accidentatului/accidentatilor.
Interventiile de prim ajutor nu sunt tratamente medicale, sunt
doar actiuni de urgenta pentru reducerea efectelor leziunilor
si stabilizarea starii accidentatului.
Exista zece considerente de baza care trebuie sa fie
intotdeauna respectate in situatia unui accident de munca
in cadrul companiei:
1. PASTRAREA CALMULUI: mentinerea calmului este
esentiala pentru a actiona corect, eficace si rapid.
2. EVITAREA AGLOMERATIEI: aglomeratia poate impiedica
actiunile salvatorului sau ale lucratorilor care au cunostintele
necesare pentru a actiona in caz de accident.
3. STUDIUL LOCULUI UNDE A AVUT LOC ACCIDEN-
TUL: este importanta dedicarea primelor momente evaluarii
situatiei, in mod special pentru identificarea posibilelor
riscuri care pot persista la locul accidentului, si a altor posibile
victime care nu sunt la vedere.
4. A NU SE MISCA ACCIDENTATUL: niciodata nu se va
muta accidentatul fara o anterioara evaluare a leziunilor suferite,
CU EXCEPTIA ocaziilor in care exista pericol iminent
la locul accidentului. O miscare inutila sau neadecvata poate
agrava considerabil starea de sanatate a accidentatului.
5. EXAMINAREA ACCIDENTATULUI: trebuie efectuata o
prima evaluare destinata sa identifice acele situatii care pot
presupune o amenintare imediata a vietii accidentatului.
Ulterior, cand exista siguranta ca accidentatul isi mentine
toate functiile vitale, se vor evalua si alte posibile leziuni
care pot astepta pana la sosirea serviciilor de urgenta.
6. LINISTIREA RANITULUI: accidentatii pot fi speriati, de
aceea este foarte important ca salvatorul sau colegii de
munca prezenti sa incerce sa le imbunatateasca starea
de spirit si sa le ofere siguranta si liniste. Este recomandat
sa nu se comenteze nimic despre amploarea leziunilor accidentatului,
cu atat mai putin in situatia in care acesta este
constient.
7. MENTINEREA RANITULUI CALD: Cand organismul
uman sufera o leziune, se activeaza imediat mecanismele
de aparare, adesea aparand pierderea de caldura, mai
ales atunci cand exista pierderi de sange.
8. ASEZAREA ACCIDENTATULUI IN POZITIA DE SIGU-
RANTA: Obiectivul pozitiei de siguranta este acela de a
preveni asfixia in caz de varsaturi. Se recomanda asezarea
accidentatului in aceasta pozitie de asteptare, daca este
inconstient si daca nu prezinta leziuni sau rani.
9. MUTAREA ACCIDENTATULUI: Daca viata lucratorului
accidentat nu este pusa in pericol, trebuie asteptata sosirea
serviciilor medicale care determina cum si unde va fi
mutat accidentatul. Daca vatamarea accidentatului este vitala,
nu se poate misca, i se va acorda primul ajutor si se
vor astepta serviciile medicale specializate.
10. NU SE VOR ADMINISTRA ACCIDENTATULUI MEDI-
CAMENTE SAU ALIMENTE: Decizia de a se administra
accidentatului medicamente, apa sau alimente ii apartine
serviciului medical specializat.
Serviciul de prim ajutor sau salvatorii nu trebuie sa isi uite
niciodata care le sunt limitele si trebuie sa aiba mereu
in minte:
Nu trebuie sa realizeze actiuni ambitioase sau eroice;
Sa actioneze in limita cunostintelor sau tehnicilor de prim
ajutor.
Riscuri Profesionale Zero în Industria Alimentară 57