Anul II, Nr. 7(9), Iunie 2012 - Revista de Cultura Universala Regatul ...

23 Regatul Cuvântului Anul II, Nr. 7(9), Iulie 2012
Or, ştim bine că, în istoria umanităţii, autenticii artişti (iar un TRADUCĂTOR este ...DE DOUĂ ORI ARTIST ! – pentru că
„legumeşte” Logos „în două ape”/limbi post-babilonice, tentând, oarecum luciferic, dar, STRICT, prin Magia Verbului! -
anularea blestemului divin!) scriau...cu „gâtul liber”, fără să le atârne de el vreo „greutate” inutilă şi futilă... - adică nici cu
gândul nu gândeau la recompensă şi recunoştinţă, din partea umanităţii gregare!
S-ar putea răspunde, la afirmaţiile noastre de mai sus: „Păi, dacă le merită, medaliile astea?!” Le-o fi meritând, dar ele nu
reprezintă (NICI PE DEPARTE!) condiţia „sine qua non” a scriitorului (Eminescu, Shakespeare, lord Byron - masonul genial...,
sau Schiller, Rilke, Trakl, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Cehov...au dispreţuit sau, pur şi simplu, ignorat! – recunoaşterea „de
tinichea” a gloatei – ...Shakespeare îşi dorea, poate, cel mult, aplauze „la scenă deschisă”...!) , ci a ...„omului de lume” – deci, nu
ne interesează pe noi, cei aplecaţi peste filele cărţilor, pe care, cu trudă, le scriem, spre a vedea Lumina Lui, iar nu ca să fim
mângâiaţi pe creştet de mai ştiu eu ce „om politic” de doi bani grămada (român, francez sau chinez, puţin ne pasă, căci toţi sunt, în
linii mari, „de-un soi şi-o potrivă”!).
...”Nu se poate să nu fie un mason, un ciocoi intelectual! - nu se poate să nu aibă, în spate, susţinători, din Oculta Mondială! -
...dacă a colecţionat atâtea zdrăngănele! Ştim noi cum e cu Nobel-ul!” – zic, cu venin, dar şi cu oarece fanatism ghipsat, adepţii
Teoriei Conspiraţiei Mondiale. Dar, domnilor, azi chiar nu se mai poate decât, NUMAI ŞI NUMAI, cu...”alţii” în spate? Dar dacă
are, „în spate”, doar povara sacră a muncii sale fără preget şi a propriului talent nativ, de traducător excepţional?!
Iar domnul prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN, o personalitate cu cele mai clare valenţe axiologice internaţionale, nu doar
că, încă, nu a luat Nobel-ul (şi nici nu-l râvneşte, se pare!), ci este ocultat până şi de...con-judeţenii săi, vrâncenii, dar nu este prea
celebru nici măcar în urbea care l-a născut - Adjudul!
...De ce nu acceptaţi explicaţii, e drept, mai puţin spectaculoase... - ... dar, măcar mai puţin labirintice! - şi, oricum, mult mai
logice?!
Poate că, dincolo de orice conspiraţii mondial/mondialiste, stă sentimentul urgenţei şi necesităţii împlinirii unei misiuni Sacre... –
...ori nu se poate aşa de simplu, nu?!
...Noi, însă, îndrăznim să opinăm altfel:
MISIUNEA SACRĂ ÎMPLINITĂ – IATĂ SINGURA MULŢUMIRE DUMNEZEIASCĂ, ÎNCERCATĂ, CU SMERENIA
NECESARĂ, PE ACEST PĂMÂNT AL ÎNCERCĂRILOR TRISTE!
...Noi, subsemnatul, ştim, pe pielea noastră, cât de amară este nerecunoaşterea de către semenii asupra cărora reverşi toată puterea
luminătoare a Duhului tău...şi, încă şi mai dureroasă este nerecunoştinţa poporului tău - combinată, de cele mai multe ori, cu
răutatea calomnioasă şi puturoasă, cu iz de mlaştină... – cum atât de nimicitor de exact constata Eminescu, care ESTE ŞI
RĂMÂNE unicul Geniu Românesc: „Dar afară de acestea, vor căta vieții tale/Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale
-/Astea toate te apropie de dânșii... Nu lumina/Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina,/Oboseala, slăbiciunea, toate relele
ce sunt/Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;/Toate micile mizerii unui suflet chinuit/Mult mai mult îi vor atrage
decât tot ce ai gândit”.
…Un intelectual rasat şi un patriot român, autentic, dinamic (la nivelul FAPTEI, iar nu doar …”prin vorbe” - frumoase, dar
inutile!) şi desăvârşit, cum este (şi va rămâne!) dl prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN - nu poate să nu înţeleagă că
trebuie să se sacrifice, precum Hristos, muncind fără gând de răsplată morală, ci pentru revelarea întru Duh şi
recunoaşterea, “în veac” (trans-istoric, deci!), a Neamului Ales al Românilor, din care s-a ridicat, ca oştean apărător şi
văditor al Duhului de Demiurgie VALAHĂ! Iar nu să “forţeze” clipa, despre care, acelaşi Eminescu spunea (e drept,
aparent interogativ, dar, mai curând, resemnato-constatativ, decât…”rezolvitor”!): “Nu e păcat/Ca să se lepede/Clipa
cea repede/Ce ni s-a dat?”
…Fireşte că e păcat…dar dacă, de la Dumnezeu este să “(…)se lepede/Clipa cea repede”…noi, ce să facem? Oftăm
şi…trăim, împlinindu-ne, prin muncă, Misiunea terestră, dată de Cel de Sus, fiecăruia dintre noi. Iar dl prof. univ. dr.
CONSTATIN FROSIN este unul dintre puţinii muritori care nu lasă, în urma domniei sale, sincope de muncă şi,
implicit, de realizări monumentale!