Anul II, Nr. 7(9), Iunie 2012 - Revista de Cultura Universala Regatul ...

70 Regatul Cuvântului Anul II, Nr. 7(9), Iulie 2012
OBÎRŞIA POPORULUI ROMÂN
Paris Valeriu D. POPOVICI URSU
SFINXUL DIN BUCEGI
REPREZENTÂNDU-L PE ZEUL MOŞ
(ZAL-MOX-IS)
PRIMUL CONDUCĂTOR-REGE ŞI SACERDOT
AL POPORULUI ROMÂN (c. 5.590 – 5.508 î. Hr.)
Un mare savant german Alexander von Humboldt scria : ,,Capacitatea de a lămuri propria istorie, constituie pentru
orice popor piatra de încercare a maturităţii sale”.
Ori, dacă noi românii n-am ajuns să ne cunoaştem adevarăta noastră obîrşie, astăzi, când avem la dispoziţie atîtea
surse de informaţii, înseamnă că noi, poporul român, n-am ajuns să ne manifestăm maturitatea noastră.
Este bine cunoscută politica regimului comunist după al doilea război mondial şi, din păcate şi a regimurilor post
decembriste, de a înfometa populaţia, prioritatea românului rămânându-i grija zilei de mâine, pentru subsistenţa lui şi a
familiei sale. Altfel se explică existenţa a şase milioane de români în diaspora şi, în curînd vom avea în Sfîntul Sinod,
mai mulţi episcopi în diaspora decît în ţară!
Toţi tinerii cu care am avut contact în ţară cît şi în străinătate nu cunosc adevărata obîrşie a poporului nostru, cu toţii
ştiu cum au învăţat la şcoală, că noi românii descindem din colonii romani aduşi de împăratul Traian când a cucerit
Dacia. Şi culmea, romanii au supus doar o şeptime din teritoriul unde locuiau strămoşii noştri! Cu toate că mulţi istorici
au combătut teza romanizarii Daciei, această teză subsistă şi astăzi în istoriografia oficioasă românească, fiind una din
principalele obiective de deznaţionalizare, privilegiată de către regimurile comuniste de ieri şi de azi. Această utopică
teză a originii noastre, le-a permis lingviştilor noştri să-şi bată joc de obîrşia limbajului nostru, atribuind originea tuturor
cuvintelor româneşti de la romani (o foarte mică parte) şi restul de la toate hoadele care au năvălit şi ne înconjoară
astăzi, iar 4.000 de cuvinte de origine necunoscută!
Cu toate că după evenimentele din decembrie 1989, o serie de scriitori au putut scrie despre adevărata obîrşie a
poporului nostru, din cauza atît a concurenţei între linia oficioasă a învăţământului şi tirajul redus al cărţilor care
combăteau utopicele teze ale învăţămîntului public, învăţămîntul din şcoli a ieşit învingător.
În cele ce urmează, vă vom expune adevărul istoric despre obîrşia popoului nostru.
Un mare savant ardelean Nicolae Densuşianu, ales Membru corespondent al Academiei Române, a scris o carte
Dacia Preistorică, apărută în anul 1913, după moartea sa şi, reeditată apoi deabea în anii 1986 şi 2003. În această
prestigioasă carte, autorul a evocat pe larg, tot ce a găsit scris despre strămoşii noştri, la istoricii greci, romani şi
egipteni. Aceşti scriitori i-au denumit pe autohtonii români : pelasgi, hiperborei, geţi (popor primordial), traci, sciţi,
daci, dar ei se numeau între ei, cum femeile la ţară îşi denumesc bărbatul : rumânul meu sau mai de curînd
românul meu.
Vechimea poporului nostru este atestată şi prin descoperirea în comuna Bugiuleşti, jud. Vâlcea, a unor urme de
hominid de acum 1.8 -2.0 milioane de ani, care ar putea reprezenta prima staţiune australopitecină descoperită în
Europa, hominidul având aceeaşi vechime ca şi cel descoperit în Africa de Sud.
Demn de remarcat este faptul că la Porţile de Fier şi în apropiere, de o parte şi alta a Dunării, s-au găsit cele mai vechi
urme de locuire din Europa cît şi existenţa agriculturii încă din anul 7.800 î.Hr., cea mai veche din lume. O altă
binefacere de care a beneficiat poporul român este existenţa sării şi a izvoarelor de apă sărată de o parte şi alta a
Carpaţilor, ceea ce explică explozia demografică şi a animalelor din ţara noastră, culminând în neolitic.
Un fenomen natural semnalat de către doi oceanografi americani William Ryan şi Walter Pitman în cartea Noah’s
Flood, a fost anul 5.600 î.Hr., când apele din Mediterana au spart zăgazul stâncos de la Bosfor, inundând lacul de apă
duce ce exista înainte, creând Marea Neagră de astăzi. Acest fenomen, a dezlănţuit o migrare a populaţiilor dimprejurul
fostului lac spre toate azimuturile.