Depresiunea-colinara-Transilvaniei - Profu' de geogra'

unele resurse de subsol, parţial exploatate local. Mai importante sunt: cărbunele brun (Ticu,
Hida), nisip, gips etc. Pentru turism valoroase sunt: rezervaţia geomorfologică de la Grădina
Zmeilor – Gâlgău, numeroasele biserici din lemn cu elemente specifice, urmele castrelor
romane din aşezările de pe Agrij, ruinele cetăţii Almaş etc.
PODIŞUL SOMEŞAN
Se află în nord-vest, de la poalele Munţilor Gilău (S) şi până la contactul cu Dealurile
de Vest (NV) şi Culmea Brezei (NE); culoarul format de Someşul Mic şi Someşul Mare (în E)
şi depresiunile Almaş – Agrij (V) îl delimitează net. Are un fundament cristalin fragmentat în
blocuri situate în poziţie diferită în plan vertical, dar apropiată de suprafaţă, peste care se află
o cuvertură sedimentară. Jocul blocurilor în cuaternar a impus, local, unele bombări sau
subsidenţe (Jibou, Someşeni). Relieful este tipic de podiş structural, adâncirea reţelei
hidrografice a dus la conturarea unui ansamblu de subunităţi dezvoltate pe roci paleogene, în
sud şi dominant miocene în rest care înclină monoclinal spre Culoarul Someşului dintre Dej şi
Jibou. Ca urmare, s-au individualizat în Podişul Someşan forme de relief structurale tipice. Se
impun fronturile de cuestă dezvoltate la nivelul unor strate de gresii, conglomerate (S), tufuri
(în centru) şi calcare (N), platouri structurale extinse, văi de diferite tipuri în lungul cărora sau
format chei epigenetice, bazinete depresionare (multe subsecvente). Se adaugă forme de
relief petrografic (îndeosebi pe calcare) şi două suprafeţe de eroziune ± 650 m şi ± 550 m
(Al.Savu), butonierea de la Leghia etc.
Climatul moderat (7...8 o C anual, 600...800 mm de precipitaţii) a favorizat dezvoltarea
dominantă a pădurilor de cvercinee la care se adaugă, pe culmile înalte, cele de fag, fag şi
gorun. Sub ele există argiluvisoluri (luvisoluri) şi, local, cambisoluri, rendzine etc.
Aşezările sunt concentrate pe văi şi aproape lipsesc pe culmi. În majoritate sunt mici,
mijlocii şi au economie cu caracter silvo-pastoral. Cele din lungul văilor mari au frecvent
peste 1.500 de locuitori şi o economie în care se impun culturile cerealiere, pomicole,
creşterea animalelor şi unele exploatări de materiale de construcţie, lemn, gips etc.
În lungul Someşelor dar şi al unor afluenţi sunt mai multe artere de comunicaţie
importante (pleacă din Dej şi Cluj–Napoca) ce asigură legături cu aşezările din nordul şi nordvestul
ţării.
În SV se amenajează un sector din autostrada Transilvania. Sunt elemente naturale şi
sociale cu valoare deosebită pentru turism (ruine de cetăţi medievale, biserici din lemn,
biserici din secolele XIV – XVII în stiluri arhitectonice diferite, rezervaţii naturale, peşteri
etc.
În cadrul Podişului Someşan sunt separate cinci subunităţi: la nord de Someş sunt
Podişul Boiului şi Dealurile Ciceului iar la sud Dealurile Clujului şi Dealurile Dejului; se
adaugă culoarele Someşelor.
• Podişul Boiului. Are altitudini de 400...500 m, este alcătuit din depozite
eocene monoclinale (cad de la nord la sud) predominant calcaroase, pe care s-au
individualizat cueste (domină depresiunile şi văile din jur cu 100...150 m), forme de relief
carstice (platouri cu lapiezuri, doline, peşteri, chei). Este bine împădurit (gorun), are aşezări
mici (la periferie sau în bazinetele depresionare de obârşie), cu activităţi silvo – pastorale. Se
mai practică pomicultura iar local se exploatează calcar. Este traversat de trei şosele care duc
la Baia Mare; pentru turism au importanţă Cheile Babei, peştera cu picturi rupestre de la
Cuciulat, mai multe biserici din lemn etc.
• Dealurile Ciceului. Se desfăşoară între văile Poiana (Gâlgău) în vest şi Ileanda
în est, Culmea Brezei (N) şi Culoarul Someşului (S). Scad în înălţime de la nord (700 m) la
39