Depresiunea-colinara-Transilvaniei - Profu' de geogra'

m (Gr. Posea şi colab. 1974). Deformări locale apar în sectorul cutelor diapire şi în cele uşor
subsidente. Boltirile au dus la deplasări laterale şi de aici la desfăşurarea uneori monolaterală
a lor.
După N. Popescu (1981), în Depresiunea Făgăraş s-au individualizat trei glacisuriterasă
dispuse în evantai în lungul râurilor care le-au creat, dar care spre Olt se contopesc,
căpătând înfăţişarea unor trepte care fie că rămân suspendate deasupra Oltului, fie că trec în
terasele acestuia (glacisul superior se racordează cu t 35 m; glacisul mediu cu t 17-25 m; glacisul
inferior cu t 4-10 m). Acumularea formaţiunilor glacisurilor este apreciată ca würm1 şi würm2
pentru cel superior, würm3 pentru cel mediu şi tardiglaciar pentru cel inferior.
Luncile au trăsături aparte pentru cele două categorii de văi. La văile mari (Olt,
Mureş, Someş) se remarcă prin: lăţimi mari (depăşesc frecvent 1 km), pantă foarte mică
(0,7...1,2 m/km), grosimea mare a depozitului (6...10 m; în sectoarele uşor subsidente – la
Someşeni, după Gr.Posea, e mai mare de 15 m), prezenţa a 2 – 3 trepte şi a unei
micromorfologii variate. Văile autohtone cu obârşii în rama montană au lunci bine exprimate
în culoarele de vale, uneori chiar de la obârşie; lăţimea variază de la câteva sute de metri până
la 1 km, iar panta este de 0,4...1 m/km. Lateral prezintă glacisuri proluvio-coluviale extinse
care uneori au fost retezate apărând ca trepte secundare. Grosimea aluviului este de câţiva
metri (2...4 m la cele mici, 5...8m la cele mari). La râurile importante (Târnave, Bistriţa etc.)
apar grinduri, meandre părăsite, trepte etc.
2.3. Relieful structural şi petrografic. Sunt caracteristice trei tipuri de structuri
(monoclinală, cutată şi în domuri), o litologie cu mai multe situaţii impuse de modul de
asociere a stratelor de marne, argile, tufuri, nisipuri diferit cimentate şi o neotectonică cu
câteva areale cu mişcări subsidente sau cu bombări. Toate acestea au determinat apariţia şi
dezvoltarea unor forme de relief specific.
- Relieful pe structura monoclinală apare în Podişul Someşan şi în Dealurile
Năsăudului. În prima unitate ies în evidenţă fronturile cuestice (mai ales cele de pe stânga
văilor Căpuş, Nadeş, Nădăşel) care alcătuiesc uneori 2 – 3 şiruri (Gr.Posea), a căror etajare
este favorizată de existenţa unor orizonturi de roci mai rezistente (gresii şi
microconglomerate). Tot aici se mai dezvoltă bazinete şi depresiuni de contact de tip
subsecvent. În Dealurile Năsăudului şi Dejului, frontul de cueste se dezvoltă spre nord şi
apare la contactul dintre formaţiunile monoclinale şi cele cutate. Văile râurilor afluente
Someşului Mare au, în majoritate, caracter consecvent, iar depresiunile care apar pe acestea
au mai mult specific de depresiuni de contact. Pe interfluviile care coboară spre sud apar şi
influenţe structurale, materializate în aliniamente de vârfuri, şei şi mici platouri.
- Relieful pe structura cutată este în bună parte determinată de tectonica sării care,
prin migrare din centru spre est, vest şi din adânc spre suprafaţă a impus sistemul de cute
diapire. Ea este mai simplă în vest şi ceva mai complicată în est unde a fost acoperită de
aglomerate vulcanice. Înlăturarea unei mari părţi din acestea a dus la degajarea structurii
cutate. Aici apar mai multe cute (frecvent 2 – 4) paralele cu muntele. Eroziunea a dus, pe de o
parte, la individualizarea unor forme de concordanţă directă, pe de alta la forme derivate.
Astfel, în vest, la contactul cu Podişul Târnavelor, apar bazinete depresionare mici axate pe
sinclinale; ele comunică prin şei. Urmează spre est un şir de culmi deluroase cu înălţimi
variabile (în funcţie de rocă), dezvoltate pe „anticiclinalul marginal”. Ele închid o vastă arie
sinclinală, în lungul căreia s-au individualizat fie depresiuni şi bazinete, fie dealuri (roci mai
dure) cu funcţie de interfluviu între văile principale. Aici apar şi dealurile cu înălţimile cele
mai mari (peste 1000 m). Ele sunt legate de prezenţa pe grosime mai mare a păturii de
aglomerate vulcanice existente în zona sinclinală în raport cu cea anticlinală vecină unde au
fost complet înlăturate. Către est urmează anticlinalul subcarpatic în care, la Sovata, Praid etc.
8